Film / Festival
Berlinale 2020 în opt secvențe, de la vaci până la fantome
Georgiana Mușat
La final de festival, trag linie și constat c-am văzut doar 15 filme. Din ele am rămas totuși cu câteva momente care m-au bucurat sau tulburat.
Scrie critică de film, e licențiată în Ingmar Bergman și mereu cu mintea în altă parte.
La final de festival, trag linie și constat c-am văzut doar 15 filme. Din ele am rămas totuși cu câteva momente care m-au bucurat sau tulburat.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Ne-am săturat să stăm la cozi imense!” / „Cetăţeni! Nu mai putem îndura lipsurile şi mizeriile”
★★★★★☆☆☆☆☆
„Uncut Gems”: în sfârșit un film în care Adam Sandler nu e Adam Sandler. Aici, Sandler e un goblin newyorkez cu care o să cauți și tu aurul.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Parazit”, o satiră neagră zaharisită despre conflictul dintre două familii, a luat marele premiu la Cannes anul ăsta.
★★★★★☆☆☆☆☆
Ce-a ieșit din munca unui regizor de comedii grosolane (Hangover) și Leul de Aur de la Veneția? Posibil o oglindă monstruoasă ațintită asupra noastră, a tuturor.
★★★★★☆☆☆☆☆
Arthur o înșală pe Dana. Cu un bărbat. O noapte întreagă, spusă din perspectiva ei, a lui și a lor împreună.
★★★★★☆☆☆☆☆
Dacă în „Breaking the Waves” clopotele bat din ceruri, în „Lazzaro Felice” muzica bisericească îl acompaniază pe protagonist pe stradă, părăsind biserica unde tocmai fusese respins.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cel mai nou film al lui Fatih Akin = Germania post-nazistă a anilor ’70, un ucigaș legendar cu chipul desfigurat și cocoașă, patima alcoolului și odorizantele wunder baum aruncate peste cadavre.
★★★★★☆☆☆☆☆
Noul film al lui László Nemes, „Sunset”, e o imersiune într-o Budapestă decadentă, cu puțin înaintea izbucnirii primului război mondial.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cinema senzorial, la granița dintre ficțiune și documentar, despre ce înseamnă să fii viu - obiectele și natura devin subiecte, iar oamenii personaje secundare.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Burning”, premiul FIPRESCI la Cannes de anul trecut, e o meditație asupra lucrurilor sublime și efemere, cum e apariția aproape imperceptibilă a unei fâșii solare.
Cele mai bune filme de la American Independent Film Festival: răzbunare cu Nicolas Cage în chiloți, drumul à la Bonnie & Clyde al unei femei prin Pennsylvania rurală și un preot care înnebunește.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Daisies”, filmul cult cehoslovac din 1966, o nebunie proto-feministă și subversivă, va avea o proiecție specială în cadrul Bucharest Fashion Film Festival.
La final de martie a murit cineasta franceză Agnès Varda, la 90 ani, lăsând în urmă peste 50 filme și o bucurie imensă în a face film și a discuta despre cinema.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Distanța dintre mine și mine” e ca un poem despre excentricitățile Ninei Cassian - un personaj ca un copil care voia să schimbe lumea, dar s-a ciocnit de capriciile adulților.
★★★★★☆☆☆☆☆
„The Wild Pear Tree”, noul film al lui Nuri Bilge Ceylan, are aerul unui film care împacă generații - e despre reconcilierea cu familia și recunoașterea propriei neputințe în fața unui vis prea mare.
★★★★★☆☆☆☆☆
Am văzut „Green Book” și discut pe larg problema amestecării unui buddy film cu tema rasismului în America anilor ‘60.
★★★★★☆☆☆☆☆
Noul film al lui Yorgos Lanthimos, „The Favourite”, e o bufoniadă excelentă despre lupte feminine de putere în Anglia secolului XVII.
Un fel de abecedar în lumea cinematografică a lui Jacques Tati, unul dintre cei mai iubiți regizori francezi din toate timpurile - satiric, melancolic și comic.
★★★★★☆☆☆☆☆
Câteva note despre noul film al lui Lars von Trier, care, dacă nu m-ar fi enervat, m-ar fi plictisit teribil.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cine ar fi crezut că o să-l vedem pe John Malkovich jucând un bețiv superficial care doarme într-un garaj și mormăie chinuit chestii despre natura umană, cu apocalipsa pe fundal?
★★★★★☆☆☆☆☆
Documentarul Monicăi Lăzurean Gorgan și al lui Andrei Gorgan, „Dacii Liberi”, e o incursiune într-o lume paralelă în care mai multe personaje își arată admirația și extazul față de strămoșii noștri.
★★★★★☆☆☆☆☆
Fac parte din procentul minim al populației care n-a citit încă tetralogia napolitană a Elenei Ferrante. Cu toate astea, m-am uitat fascinată la ecranizarea făcută de HBO.
★★★★★☆☆☆☆☆
„The Ballad of Buster Scruggs”, noul film al fraților Coen, sau când destinul e mai implacabil decât orice tentativă a individului de a-l fenta.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.