★★★★★☆☆☆☆☆
Veteranul Martin Scorsese propune, în „Killers of the Flower Moon”/„Crimele din Osage County: Bani însângerați”, o impresionantă explorare a Răului pe care s-a întemeiat statul modern american.
Vineri, 20 octombrie, începe sărbătoarea recoltei cinefile. Ca de obicei, de 14 ani încoace, selecția de filme e brici, așa că ne-a fost greu să alegem doar câteva recomandări.
Un drum prin arta documentaristului francez Nicolas Philibert, căruia Les Films de Cannes à Bucarest îi dedică o retrospectivă.
Am văzut documentare din Polonia și Columbia, din Taiwan până-n Rusia profundă și am revenit la concluzia îmbucurătoare pe care Astra ne-a oferit-o an de an: documentarul e un prilej excelent de a reflecta asupra lumii noastre.
★★★★★☆☆☆☆☆
Filmul „Creatorul”, în regia lui Gareth Edwards, e o capodoperă vizuală ce crează o lume imensă și spectaculoasă, dar derivativă și subțire.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cineastul François Ozon revine asupra trecutului în lumina mișcării #metoo. „Mon crime/Crima este a mea” avansează o perspectivă care, în ciuda prospețimii aparente, se sprijină în continuare pe o viziune râncedă a imoralității.
Am stat de vorbă cu Alex Calangiu, actorul craiovean care joacă rolul principal în „Libertate”, cel mai nou film al lui Tudor Giurgiu.
Festivalul de documentar One World Romania propune o caravană de proiecții în câteva orașe din țară (Oradea, Brașov, Timișoara). Prilej numai bun de a revizita, prin trei filme, preocupările formale și politice ale care au consacrat în ultimii ani evenimentul.
Citește o proză scurtă despre ce înseamnă o familie, un divorț și alte alegeri în viață, provocată de cineclubul feminist F-Sides.
Un interviu cu regizorul portughez despre cinema, schimbare și cum mai supraviețuim azi.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Talk to Me” e un film horror care te sperie, dar în timp ce te face și să simți și să gândești.
★★★★★☆☆☆☆☆
Pe cerul înnegurat al cinemaului românesc, unde părea că aproape nimic nu se mai întâmplă, a apărut acum „Mammalia”, debutul în lungmetraj al lui Sebastian Mihăilescu. Nu atât o stea care să ghideze cu lumina ei, cât un foc de artificii menit să dispară rapid.
O manifestație culturală nouă dedicată actualei vârste a imaginii prinde contur. La Cinema „Elvira Popescu”, After x Image propune un double bill cu „Chronique d’un été”, piatra de temelie a cinéma-vérité-ului, și cu „Premières solitudes”.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cel mai nou documentar al lui Alexandru Solomon, „Arsenie. Viața de apoi”, ne oferă un eșantion reprezentativ al credinței în România, dar fără să judece credincioșii, chiar și atunci când spun lucruri trăznite.
Documentarul „Nuclear Now” și „basmul” „Zăpadă de august” lucrează la capete opuse ale relației cinemaului cu lumea: primul speră să o influențeze în mod direct, al doilea vrea să se refugieze cât mai departe de ea.
★★★★★☆☆☆☆☆
Avem un fel de datorie cinefilă față de maestrul Paul Schrader, a cărui activitate susținută nu poate decât să ne bucure. Dar „Master Gardener”, despre un horticultor cu trecut tenebros, e ca o grădină în care nu mai crește nimic.
★★★★★☆☆☆☆☆
În 1962, Jacques Rozier filma „Adieu Philippine”, despre un trio de tineri cărora le dă târcoale o dorință frenetică de vacanță. De atunci vara nu a mai fost niciodată la fel.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Oppenheimer” al lui Christopher Nolan vrea să răspundă haosului atomic cu o tărășenie audiovizuală pe măsură, dar rezultatul e o gaură neagră.
★★★★★☆☆☆☆☆
Revenirea lui Radu Jude promite să scandalizeze pe toată lumea, și mai ales pe „profesioniștii profesiei”. „Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii” e un film ca o gură de oxigen pentru cei care încă nu au obosit să (se) întrebe ce este cinemaul.
Am fost acolo când Cristi Puiu l-a omorât pe domnul Lăzărescu.
★★★★★☆☆☆☆☆
Debutul lui Charlotte Le Bon „Falcon Lake” retrasează emoția primelor trăiri de iubire dintre doi adolescenți. Un film a cărui delicatețe riscă pe alocuri să se transforme în dulcegărie.
Un documentar, o dramă și o comedie aduc în prim plan trei generații diferite.
Unul dintre jurații secțiunii Zilele Filmului Românesc de la TIFF 2023 vorbește despre democratizarea artei și cinematografia românească contemporană.
Un dialog deschis despre mâini, pian, vise, muncă și bucuria de a face ce-ți place.
