Filosofie / Carte
Arătați-mi un stoic
Iulian Bocai
Ce lecții putem învăța azi de la stoicii din Antichitate.
Ce lecții putem învăța azi de la stoicii din Antichitate.
Iulian Bocai scrie despre două cărți de Pierre Hadot, care ne întoarce în Antichitate ca să ne arate cum era pe vremea când un filozof putea să fie filozof și fără să fi scris vreodată ceva.
Spune-i unui elev care se vede singur într-o sală de concurs că e cel mai bun și că ceea ce face el contează.
Putin probabil râde cu lacrimi de slavofilia lui Dostoievski, exact la fel cum râdea și servitorul Smerdiakov de filosofia lui Ivan Karamazov.
După un an de pandemie, introducerea în etică proaspăt publicată de Cristian Iftode e o unealtă de care avem nevoie mai mult ca oricând.
La Clubul de filosofie cu copii din Cluj, puștii învață să-și dezvolte gândirea autonomă și spiritul critic, dar și toleranța și inteligența emoțională.
Într-o relaţie, celălalt trebuie să-ţi devină familiar, fără a-şi pierde misterul. Să devină mai bun, rămânând, însă, omul de care te-ai îndrăgostit. Un filosof trece în revistă definițiile contradictorii ale iubirii.
Valoarea solidarității oferă o busolă morală într-o lume care ne pune din ce în ce mai mult pe toți în aceeași barcă.
Ce au de învățat adolescenții din epoca Tiktok de la clasicii filosofiei? O carte în curs de apariție la Editura Trei arată că au multe în comun.
Prima lecţie stoică e, atunci, chiar aceasta: să înţelegem ce stă cu adevărat în puterea noastră să facem, în fiecare situaţie de viaţă.
După dezvăluirile despre abuzurile la care un coregraf își supunea elevele, un filosof dezbate mecanismele politice și sociale de control al corpului.
Filosofia nu s-a limitat niciodată doar la argumentație rațională, ci implică și imaginația, emoțiile, sensibilitatea artistică, impulsurile religioase – natura noastră de ființe complicate.
E moralmente acceptabil să mai asculţi muzica lui Michael Jackson după ce afli că persoane care i-au fost extrem de apropiate îl acuză de pedofilie?
Am învățat de la profesorul de filosofie Cristian Iftode că iubire fără imaginație nu există.
Grație practicării umilinței, ne putem extrage, chiar și trecător, din cursa vieții și o putem privi de la distanță, cu detașare și seninătate, ba chiar cu ironie.
Sensul vieţii în societatea contemporană se poate, atunci, şi el exprima foarte simplu: să muncim ca roboţii şi să consumăm ca sparţii.
În jurul nostru vedem atâta mizerie, că pare aproape imposibil ca cineva să mai creadă, azi, că „frumuseţea va salva lumea”. Mai mult, ce înțelegem prin „frumos” s-a schimbat mult.
Cum se transformă frica de un celălalt generic (de pildă, Homosexualul), unul pe care îl crezi foarte diferit de tine, în ură? Mai întâi, e nevoie de o alimentare continuă a fricii.
E timpul să domesticim eșecul și să-l plasăm acolo unde îi e locul: în esența a ceea ce suntem.
Violența legitimă a statului se transformă adesea în reprimare brutală a protestelor civice. De ce?
Înainte de a ne întreba când, poate ar trebui să ne întrebăm dacă ne maturizăm vreodată.
Cum ne căutăm fericirea: plănuim la milimetru viitorul, în speranța unei experiențe perfecte, sau încercăm să ne bucurăm de viață chiar și atunci când nu bifează toate așteptările?
Uneori, eşti curajos, aparent, din întâmplare, și tocmai de aceea e atât de important să înţelegem că şi curajul se poate învăţa. Cum începem să-l formăm? Având îndrăzneala de a îndrăzni.
Cel mai sigur mod de a ajunge, cu toţii, o apă şi-un pământ este să ne credem, fiecare în parte, nu doar unici, dar şi speciali – indiferent ce am face.