Scriitor și cercetător. Vrea să-nțeleagă cât mai multe lucruri cât mai bine.
Mahoudeau încearcă să ne convingă că mare parte din cazul care se face în jurul mișcărilor occidentale adunate sub numele de woke este o panică și nimic altceva. Și în felul ăsta, cartea își trădează argumentul principal încă din titlu.
Cum ne uităm la eșec și cât de multe putem învăța din el? O cronică la volumul „Elogiul Eșecului".
Ce aflăm despre Susan Sontag din biografia unei femeii care a locuit în casa ei.
Despre o carte de eseuri scrise ca pe „o formă de penitență pentru o crimă necomisă, dar și ca pe o variantă de terapie intelectuală”.
Ce învățăm azi despre literatură, femei și scris din eseurile Virginiei Woolf?
Faptul că toate guvernele de dreapta vor să lase tot mai mult din educație pe mâna privaților e o tragedie de proporții pentru echitatea socială. Consecința pe termen lung va fi că va distruge și ce-a mai rămas din sentimentul că participăm cu toții la aceeași realitate socială.
Ideea de bază în „Gândirea tragică” de Robert D. Kaplan – jurnalist specializat în Orientul Mijlociu și Balcani – este că marii oamenii politici ar putea să ia de la vechii tragici greci și de la Shakespeare o înțelegere mai profundă a vieții, pe care s-o transporte apoi și-n treburile de stat.
Se retraduce „Istoria sexualității” a lui Foucault, una dintre cele mai reputate cărți pe tema, atât de prezentă în ultimii anii la noi, a sexualităților divergente.
O explorare a operei filosofului William James, a cărui scriitură limpede și articulată literar are un loc special în istoria filosofiei.
Cu ce rămânem dintr-o carte odă pentru libertate, scrisă de un Ahmet Altan, un romancier turc încarcerat din motive politice.
Poetul german Durs Grünbein se hotărăște să vorbească despre fascism când ar fi putut să vorbească despre poezie. Și bine face.
„Generația canibală” reușește să recupereze viața de zi cu zi a anilor '90, dar nimic altceva.
Am citit cele două cărți publicate de candidatul extremist George Simion: „Blocați în labirint”, și „Cum i-am cunoscut pe Klaus Iohannis, Dan Barna, Traian Băsescu și Ion Iliescu ” și am înțeles de ce Simion se îndreaptă cât, poate de natural, spre fascism.
De 35 de ani, românii speră să salveze țara de la colaps prin puterea deciziilor lor. Din punct de vedere social însă, colapsul deja s-a produs – el e singurătatea. Cum am ajuns aici?
Cine câștigă între carte, film, joc video sau fan-fiction?
Autoarea Roxana Eichel analizează cum a influențat exilul trei dintre cei mai mari critici literari români.
„Societatea spectacolului” de Guy Debord e un titlu de bază din bibliografia progresistă postmodernă. Cum a ajuns Călin Georgescu, cu înclinații fasciste, să citeze din cartea unui marxist și cum recitim cartea la aproape 60 de ani de la publicare?
O analiză a „Hillbilly Elegy”, cartea care l-a făcut celebru pe vicepreședintele J.D. Vance.
„Pentru o nouă cultură critică românească” nu e nici radicală, nici militantă, dar nici perfectă.
Cartea lui Andrei Gorzo are, în unele părți, acțiunea atât de improbabilă, încât ai senzația că citești într-adevăr un roman cu spioni. Alteori, energia narativă are o încărcătură judiciară, de atenție exorbitantă pentru detaliu.
O lectură critică a cărții „Religia woke”, în care Jean-François Braunstein ia în vizor teorii ale mișcărilor woke despre trei mari teritorii de luptă: genul, rasa și adevărul.
Care e legătura între anarhiștii secolului XIX, naționaliștii hinduși și teroriștii extremiști?
Un filosof german scrie despre Heidegger, Wittgenstein, Cassirer și Benjamin. Încearcă să-i lege doar biografic, ci și în filozofiile lor. Poate că e posibil, dar e de lămurit dacă volumul reușește s-o facă.
Lumea lui Călin Georgescu, bănuind că cele două cărți despre care o să vă zic chiar o exprimă, este o stranie combinație de misticism, anti-neoliberalism, ecologism creștin, naționalism legionar și conspiraționism antiștiințific.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.
