Am fost în Moldova ca să aflăm poveștile a trei femei care au crescut în anii ‘90-2000, cu mamele plecate la muncă peste granițe. Au preluat ele responsabilitățile de adult. Ce urme au lăsat anii de absență și cum se rescrie astăzi relația mamă-copil, atât între ele și mamele lor, cât și între ele și propriii copii?
Patru veri am muncit în hoteluri din Franța, alături de mama, frații mei și câțiva oameni din satul nostru. Doar așa puteam strânge bani pentru facultate. Mă întreb de ce am rămas, deși m-am simțit exploatată. Munca asta făcută în tăcere, fără martori, încă mă urmărește. Ce vei citi sunt însemnări din jurnalul pe care l-am ținut în acești ani.
În România și alte țări din Uniune, migranții din Asia (și nu numai) se străduiesc, adeseori în van, să muncească și să trăiască legal. Între timp, politicienii de extremă dreaptă îi trimit „acasă”. Uniunea Europeană îi trimite tot acolo, dar prin centre din țări terțe, non-UE. Un tânăr indonezian care a studiat la Cluj se întreabă unde și cum anume ar trebui, de fapt, să „se întoarcă”.
★★★★★☆☆☆☆☆
Revenirea Tatianei Țîbuleac cu romanul „Când ești fericit, lovește primul” construiește, ca și-n trecut, o poveste pe marginea unei intrigi de familie, dar, de data aceasta, autoarea optează pentru o arhitectură ceva mai complexă.
Anul trecut, am adunat povești împărtășite de câțiva dintre zecile de mii de srilankezi care au venit la muncă în România în ultimii ani. Citește cum au găsit unii dintre ei România și ce le-ar scrie celor pe care i-au lăsat în urmă acasă.
O fabrică din Baia Mare ține pe linia de plutire mii de familii și ascunde fisurile adânci ale unei lumi în reindustrializare. O poveste despre frica de viitor și dependență economică, amplificate de mesajele iresponsabile ale politicienilor.
Citește un fragment din „Long Island”, continuarea romanului „Brooklin”, povestea lui Eilis, o imigrantă prinsă între Statele Unite și Irlanda.
Într-un context cu tot mai multă retorică și incidente anti-migrație, doi cercetători analizează discursul și tendințele împotriva migranților și refugiaților din România.
Nici nu s-au terminat bine ultimele alegeri că trebuie să ne gândim la următoarele, care au loc peste mai puțin de trei ani și jumătate. În perioada 2028-2030 vom avea, pe rând, alegeri parlamentare și locale, europarlamentare și prezidențiale, la care principala temă de campanie din partea suveranistă va fi cea a migrației în România și a consecințelor („nefaste” și „apocaliptice”, după cum au început deja să încerce să ne convingă) ale acestui fenomen.
Rashid* a mers doar șase luni la școală. Asta până au început din nou războaiele în Afganistan și li s-a spus că nu vor mai putea să învețe. A venit în România, unde vrea să le ofere copiilor săi viața pe care nu a avut-o.
„Eu nu mă pot întoarce în țara mea”, spune Perla*. S-ar putea să nu primească azil în România și asta o îngrozește. S-a născut în Camerun și a trăit o bună bucată din viața ei acolo. Acum încearcă să le găsească copiilor ei o nouă casă.
Știm prea puține despre asiaticii care muncesc în România. În ultimele luni, am participat la petreceri underground și concerte organizate de srilankezi pentru afla mai mult din povestea lor în România.
Pe Artyom, Jasmine și fiica lor, Milana, războiul i-a alungat din Armenia în Ucraina și de acolo în România. Află povestea lor dintr-o animație care explică, pe înțelesul copiilor, cum e să-ți croiești drum către pace.
Esperanza a venit în România, împreună cu fiicele ei, pentru că știa că aici vor putea să fie libere să creadă în ce vor ele. Chiar dacă ea știe că plecat din locul unde s-a născut ca să le ofere un viitor mai bun copiilor ei, simte că cei din jur încă nu îi înțeleg cu adevărat motivele.
Valeria* s-a mutat în România din Republica Moldova când avea doar 15 ani. Aici a început să-și pună întrebări importante despre identitatea ei, familie și oamenii din jur. Treptat, locul acesta, aflat la 600 kilometri de unde s-a născut, a devenit „acasă”.
Amara* a venit în România după ce a plătit 4.000 de euro unei agenții pentru recrutare. Inițial, ceea ce și-a imaginat că va găsi aici nu s-a pupat la fix cu realitatea. Cu toate acestea, acum respiră ușurată că este în siguranță.
Madeleine* s-a născut în Congo într-o perioadă în care domina pacea. Copilăria ei are miros de mango, de la orele petrecute cocoțată-n copacii înalți. A fugit din țară în 2022 ca să-și salveze viața și a ajuns în România. Aici a găsit o oarecare siguranță, însă nu știe ce se va întâmpla dacă îi va fi respinsă cererea de azil.
Jewel Shaju s-a născut în India, a copilărit în Arabia Saudită, a făcut facultatea în Ucraina și a venit la rezidențiat în România. I-ar plăcea să rămână aici, să profeseze în continuare ca medic și să-și construiască o viață la noi în țară, însă legislația nu-i permite și se vede nevoit să plece.
O profesoară de română din Șomcuta Mare îi învață pe străinii care caută azil în țara noastră cum să ne vorbească limba. La schimb, ei o ajută să descopere noi lumi.
Am vorbit cu partenerii Scena9 din proiectul „Oameni, nu cifre”, ca să înțelegem mai bine cum s-a născut ideea unei colaborări între activiști, cercetători și jurnaliști, de ce e important să documentăm poveștile oamenilor din spatele statisticilor și ce trebuie să știm când vorbim despre migrație.
Prageeth, un bărbat de 40 de ani din Sri Lanka, a vândut ce a putut pentru un bilet fără retur spre România, în căutarea unui salariu stabil, cu care să-și poată întreține familia de acasă. La doi ani după ce a fugit de criza economică și de corupția din țara sa, s-a îndrăgostit de Oradea și își așteaptă nerăbdător nevasta și cele două fetițe. Acest reportaj-portret face parte din proiectul „Oameni, nu cifre”.
Jumătate din populația adultă a globului este așteptată la urne în acest an, în peste 70 de țări, pentru a vota în alegeri prezidențiale, parlamentare sau locale. Vorbim despre cel mai amplu efort electoral din istorie.
Nu avem altă soluție decât să vorbim despre vremurile pe care le trăim, în care se înregistrează, cu adevărat, mișcări tectonice care ne pot schimba ireversibil viața. Spre deosebire de dezastrele naturale, cele politice pot fi prevenite dacă vorbim despre ele.
★★★★★☆☆☆☆☆
Povestea personajului narator din spectacolul Milk & Tea se concentrează pe deriva existențială a acestuia la Londra.
Cercetătorii avertizează de ani întregi că nivelul apelor subterane din nord-estul României este în scădere. Autoritățile reacționează cu întârziere, iar discrepanța dintre rural și urban îi împinge pe localnici într-o luptă pentru accesul la cea mai de bază resursă a vieții.
Un interviu cu antropologul Liviu Chelcea despre apa de la robinet și cea îmbuteliată, water grabbing și conflictele legate de apă.
Un interviu cu Bogdan Iancu, cercetător în antropologie, despre secetă, sisteme de irigații din trecut și prezent și competiția pentru apă.
Håkan Tropp, expert în politici legate de apă, vorbește despre rolul diplomatic al apei, în vreme de pace sau de război, de ce nu o valorificăm ca resursă și cum putem media riscurile legate de dispariția ei.
O fostă uzină de apă din Timișoara își deschide porțile pentru vizitatori și ne invită să ne gândim la relația noastră cu apa, patrimoniul industrial și modul în care vorbim despre toate acestea.
După invazia totală a Rusiei în Ucrainei, habitatul natural al Deltei Dunării a fost amenințat atât de război, cât și de creșterea traficului naval, redirecționat către această zonă. Acest reportaj analizează impactul, dar se uită și la soluțiile la care lucrează atât ucraineni, cât și români, pentru a proteja Delta.
