Muzică / Electro
Avalanșa de vară
Filip Standavid
Cronică: mii de samples și întorsături aiuritoare de frază în cel mai nou album Avalanches.
Cronică: mii de samples și întorsături aiuritoare de frază în cel mai nou album Avalanches.
Despre pitching prietenos la Pustnik, sau cum și-au vândut 8 scenariști și regizori filmele către 5 producători, la un program de rezidență pe scenaristică pe-o gură de rai.
Dacă nu-ți poți stăpâni cheful de ducă, te așteaptă artă de stradă la Tulcea și Sigur Ros la Electric Castle.
„Ieșirea din timp” e un jurnal remarcabil, în același timp deprimant și senin.
Mergeți „La adăpostul unor plante invazive”, unde tablourile lui Dumitru Gorzo lasă instinctele să-și aleagă singure culorile.
O poveste cu David Sedaris, eseist cu best-sellere despre râs și vulnerabilitate, autor la The New Yorker și Esquire.
O viziune fugară undeva, pe la minutul 39: primul cuplu de lesbiene care apare vreodată într-un film Disney.
Pe modelul noului val din cinema-ul românesc, minimalismul pieselor de la unteatru cultivă esenţele şi dărâmă ipocriziile.
Iain Smith e un scoțian simpatic și bonom, care are în spate o carieră uriașă de producător de film.
Ochiul străinului, predispus să vadă prospețime și insolit acolo unde tu vezi băltire și prăpăd, s-a strecurat deja prin mai multe colțuri ale României.
Șansele de supraviețuire a literaturii române sunt în primul rând poezia și poeții.
Scurt ghid de supraviețuire pentru un miez de vară în oraș.
Doi filosofi și un critic de artă au mers împreună la o expoziție inspirată de „Exercițiile de stil” ale unui autor-cameleon.
Sorbituri, plescăieli, muşcături, respiraţii accelerate, piele strălucind a diamante reci, carne frământată, sete.
Dacă mașina timpului s-a stricat fix când voiați să dați o tură, mergeți cu încredere pe mâna romanului grafic „Aici”.
În seara de 22 iunie 2016, la doar o zi după ce împlinise 73 de ani, Andrei Şerban himself a jucat teatru.
Oricât ar încinge Brexit rețelele de socializare, problema lui este trivială în raport cu un manual de fizică atomică.
17 (șaptesprezece!) de trecut în agenda de caniculă: de la teatru documentar și proiecții caritabile la world music, afro-jazz, fact-checking, limonadă, donații și petreceri prin palate vechi.
În ultimii 25 de ani, cât am stat cu nasul în ecrane, multe orașe din România au intrat în declin și au rămas fără locuitori.
Mergi la film ca să afli ce-a învăţat Maria Dinulescu la Hollywood. Sau dacă ai chef să te pupi cu iubita sub un pretext cultural.
Ne-am teleportat la inaugurarea celei mai hot galerii de artă prin telefonul coregrafului Farid Fairuz.
Până la urmă, indiferent că e vorba de vot, de carieră ori de viaţa intimă, oamenii se lasă seduşi de show-uri pline de paiete şi sclipici.
Asta nu e muzică de lăsat undeva în fundal, e urgia pe care au stârnit-o cei patru călăreți ai Apocalipsei.
Ultima seară a Festivalului a fost pe bază de ploaie și dans. Ploaia nu a durat mult, dansul da.
Un dialog deschis despre mâini, pian, vise, muncă și bucuria de a face ce-ți place.
