Arte vizuale / Independent
Manifest pentru lipsa spațiilor artistice din Cluj
Cristina Beligăr
De curând, la Cluj s-a deschis Rubik, un spațiu dedicat inițiativelor artistice independente afectate de creșterea agresivă a pieței imobiliare din oraș.
De curând, la Cluj s-a deschis Rubik, un spațiu dedicat inițiativelor artistice independente afectate de creșterea agresivă a pieței imobiliare din oraș.
12 scurtmetraje documentare realizate de Paul Călinescu în apropierea celui de-Al Doilea Război Mondial sunt disponibile pentru vizionare gratuită în cadrul Cineclubului One World Romania, până pe 25 aprilie.
Pentru sezonul de primăvară-toamnă, avem călătorii virtuale la stațiune, documentare despre tați și conspirații, o discuție cu un super-antropolog și o carte despre feluri de a fi femeie.
La Salonul de Proiecte, peste 400 de imagini încearcă să răspundă la întrebări despre cum apar femeile și bărbații în fotografii din România secolelor XIX-XX.
În ultimele luni, piața de artă digitală a explodat. De la artiști cu experiență, până la celebrități ca Grimes sau Dan Diaconescu, au început să vândă NFT-uri. Ce sunt, însă, acestea și cum arată arta în lumea criptomonedelor?
Schimbăm puțin formatul: cărțile devin filme, iar revistele seriale. Atenția ne este absorbită mai puțin de obiectul tipărit și mai mult de imaginile dinamice care locuiesc în interiorul lui.
Tot tânjind după timpul frumos care se lasă așteptat, am pregătit două plimbări prin cinemaul francez, ambele disponibile pe MUBI, care să ne amintească plăcerea de la bate la pas un oraș.
★★★★★☆☆☆☆☆
Revenirea lui Tudor Ganea cu romanul „Cântecul păsării de plajă”, unul dintre cele mai bune volume publicate în ultimii ani, m-a luat prin surprindere.
Zeci de artiști ocupă și transformă cu forțe proprii o clădire din centrul Bucureștiului, care a fost, pe rând, cazarmă, închisoare, institut de cercetare și spațiu improvizat de birouri.
Aprilie începe în forță cu idei & arte pe toate fronturile, de la cursuri de filosofie până la evenimente și discuții despre rețele, sculptură și fotografie.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Ma Rainey’s Black Bottom”, de văzut acum pe Netflix, e nominalizat la Oscar. Din păcate, e blocat în reflexele nefericite ale unei mostre de teatru filmat.
Citește un fragment din cartea „100 de femei afurisite” proaspăt scoasă de la tipar de editura Nemira, despre câteva dintre femeile uitate de istorie.
De 1 aprilie, recunoaștem ce cărți clasice am trecut cu vederea, dar, într-un fel sau altul, am dat de înțeles că le-am citit. Voi ce titluri puneți pe listă?
★★★★★☆☆☆☆☆
Ziua Z pornește de la o situație reală ficționalizată – un tânăr (Andrei Bibire) face un accident mortal, dar nu este condamnat pentru ucidere din culpă datorită conexiunilor familiei sale (mafiote) cu magistrații (sună cunoscut, nu-i așa?)
Citește un fragment din „Nadia și Securitatea”, de Stejărel Olaru, care-ți povestește evadarea la limită a gimnastei, în 1989
Încheiem luna martie cu un poem ilustrat despre maternitate.
★★★★★☆☆☆☆☆
Legionari, Gestapo, amenințări cu moartea și, mai ales, securiști care rezolvă competent mistere.
★★★★★☆☆☆☆☆
În „Ultima vară în oraș”, Gianfranco Calligarich descrie mai curând o Romă spectrală, a plimbărilor crepusculare sau nocturne, a interioarelor și spațiilor în care outsiderii nu au acces.
★★★★★☆☆☆☆☆
Filmul „Los Conductos”, disponibil de MUBI, e o fugă punkistă cu capul înainte, prin societate și împotriva ei, care promite să ne bântuie pentru o vreme.
Continuăm seria de poeme scrise de femei cu unul al autoarei Doina Ioanid, ilustrat cu mult galben de Andreea Chirică.
Nici iarna și nici pandemia nu se dau duse - noroc că avem ce citi, asculta și viziona online.
De St. Patrick's Day, un documentar al revoltelor care au zgâlțâit Irlanda la jumătatea secolului trecut și un eseu care răscolește 30 de ani de istorie tulbure ai Irlandei de Nord.
În timp ce investiga trecutul familiei sale, András Forgách descoperă un fapt îngrozitor. Mama lui fusese informatoare a regimului Kádár.
În luna martie, cinstim femeile (și) prin poezie. Pentru săptămâna asta, Andreea Chirică a ilustrat un poem de Nora Iuga.
Un dialog deschis despre mâini, pian, vise, muncă și bucuria de a face ce-ți place.
