Foto / Arhivă
Fotografii pentru timpuri bizare
Ioana Cîrlig
Așa că m-am plimbat prin arhive de fotografie și am colecționat câteva momente cu note de absurd din alte vieți, din alte vremuri.
Așa că m-am plimbat prin arhive de fotografie și am colecționat câteva momente cu note de absurd din alte vieți, din alte vremuri.
Medicul veterinar care a fondat Centrul de Salvare și Reabilitare a Animalelor Sălbatice din apropierea Bucureștiului vorbește despre munca lor și despre cum nu mereu e recomandat să ne credem salvatorii animalelor.
Cel mai bine e să-ți petreci sfârșitul lumii acolo unde lumea deja s-a sfârșit.
„Un album foto de familie” al Dâmboviței își propune să-ți aducă aminte că Bucureștiul are un râu.
Am fost la terase din cartiere mărginașe ale Bucureștiului, ca să vedem cum au supraviețuit izolării cele mai pitorești localuri ale orașului.
De Ziua Internațională a Copilului, am explorat trei arhive de fotografie. Am ales câteva imagini care arată că, deși lumea se schimbă rapid, copilăria își păstrează câteva constante doar ale ei.
În pofida pandemiei și a recomandărilor ferme din partea conducerii Bisericii Ortodoxe Române, Arhiepiscopia Tomisului a organizat o a doua slujbă de Înviere, cu public, în noaptea de 26 spre 27 mai.
Un fotograf s-a plimbat prin lume via Tinder și și a construit o imagine subiectivă a celui mai ciudat moment cu care ne-am confruntat cu toții, în ultimele decenii.
Am vrut să vedem cum arată locurile noastre cele mai iubite de la Marea Neagră anul acesta, așa că am dat o tură pe litoral, în perioada autoizolării.
De Ziua Internațională a Muncii, am căutat prin arhive fotografii cu oameni și nenumăratele lor meserii. Unele s-au schimbat, altele au dispărut între timp, dar lumea continuă să muncească. Chiar și pe pandemie.
În satele și cătunele din Apuseni, viața merge liberă mai departe și-n miez de pandemie.
Am invitat 12 fotografi să ne trimită câte o imagine din locurile unde își petrec carantina sau din drumurile lor pe teren, unde documentează realitatea acestor zile.
Anul ăsta, Paștele este sărbătorit în același mod de către romano-catolici, greco-catolici și ortodocși: cu bisericile închise și fără credincioși. Am participat la trei slujbe, să înțelegem cum arată o ceremonie fără oameni.
Odată cu carantina, am început să țin un jurnal din text și imagini și să le fac portrete câtorva prieteni, aflați și ei în izolare. Chiar dacă am păstrat distanța, fotografia mi-a dat ocazia să mă mai văd cu oameni.
Remus Țiplea a documentat timp de aproape 10 ani nunțile din Oaș. Expoziția și lansarea cărții de fotografie au fost anulate, așa că facem un tur virtual.
100 de ani de viață pe pământ în 25 de fotografii de arhivă
Pe când oamenii au început să se retragă în case, am luat la pas Bucureștiul ca să-l văd cum se schimbă.
Prima ediție a Festivalului „Ionică Minune” a însemnat două zile - ultramaraton de muzică lăutărească, cu artiști de la 9 la 60+ de ani.
Fotograful Ramin Mazur documentează de patru ani cum realitatea prezentului își face loc în tradiții cu măști din Ucraina, Moldova și România, unde converșii se întâlnesc cu opincile.
Câțiva artiști scot la lumină o arhivă prețioasă de fotografii făcute în satele Moldovei sovietice de un muncitor la colhoz.
Fotografele Ioana Cîrlig și Ioana Andrei au documentat viața studenților în căminul de la UNARTE, derulată între mese luate împreună, petreceri și nopți albe pe coridoare.
În fiecare an, la final de noiembrie, mulți oameni se adună în Munții Bucegi, convinși că vor vedea o piramidă energetică. Anul acesta, fotograful Petruț Călinescu a fost și el pe teren.
În ultimii patru ani, George Mieluș mers la zeci de concerte, să-i fotografieze pe muzicienii underground din România înainte și după ce ies de pe scenă.
Mii de oameni au ieșit duminică pe străzile capitalei, pentru a cere Ministerului Apelor și Pădurilor să oprească crimele tăierilor ilegale de păduri din România. Ministerul a rămas, ca de obicei, impasibil.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.