Media&digital / Tehnologie
Anul 2025 în industria de AI
Oana Filip, Andrei Pacea
Care au fost cele mai importante momente legate de industria AI-ul (în lume sau la noi) în anul trecut și de ce.
Care au fost cele mai importante momente legate de industria AI-ul (în lume sau la noi) în anul trecut și de ce.
O discuție cu autorul „Vremea magicienilor. Wittgenstein, Benjamin, Cassirer, Heidegger și marele deceniu al filosofiei” despre relația dintre filosofie și iubire, potențialul malefic al unor idei și deraierile politice ale unor minți sclipitoare.
Dizabilitatea nu e o „condiție” a corpului, ci un fel de a fi într-o lume construită fără a se gândi la toți oamenii ei. În România, pe fondul austerității și al lipsei de infrastructură, incluziunea forțată se traduce adesea în abandon sistemic.
Putem oare consolida o relație de prietenie cu un chatbot și să-l tratăm ca pe confidentul nostru fără riscuri majore? Este oare AI un terapeut eficient și inofensiv?
Lansăm numărul 7 al revistei Scena9 pe hârtie cu o nouă expoziție colectivă în care jurnalismul, arta și confesiunea intimă își schimbă forma pentru a se lăsa trăite, nu doar citite.
E greu de găsit azi un cuvânt care să producă mai multă polarizare socială decât „progres”. Recent, liderii Partidului Social Democrat au căzut chiar de acord să-l scoată din statutul lor. Care a fost însă traseul acestui concept în istoria gândirii?
La câteva zile după ce troița lui Corneliu Zelea Codreanu de la Tâncăbești a fost retezată cu drujba, a avut loc comemorarea a 87 de ani de la moartea fostului lider al Mișcării Legionare. Mai multe mașini de poliție, dube de jandarmi și alte câteva cu numere de la Ministerul de Interne fără inscripții au vegheat locul comemorării, la care anul acesta s-au strâns foarte puține persoane. Niciun preot nu și-a mai făcut simțită prezența, iar participanții n-au mai fredonat cântece legionare.
25 de liceeni de la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu”din București au mers la Amber Studio, una dintre cele mai importante companii românești de dezvoltare de jocuri video, să afle cum se face, în realitate, un joc.
Oamenii Dreptății e un spectacol de storytelling care culege povești despre dreptate, curaj și implicare, de la voci neconvenționale. Următoarea ediție va avea loc în București, pe 15 noiembrie, de la ora 19:00, în Aula Politehnica București.
Industria de gaming se infiltrează în tot mai multe aspecte ale societății noastre. Cum se întâmplă asta și ce riscăm în această nouă realitate.
Într-un eseu care îmbină actualitatea politică și istoria culturală, Costică Brădățan scrie despre scindarea României între Est și Vest și despre rezultatul celor mai recente alegeri electorale, la intersecția celor două zone de influență.
Labubu e micul monstru zâmbitor ce se agață de tine, fie că vrei, fie că nu. E pufos, smotocibil, scump (în toate sensurile), polarizant de drăgălaș. Pare venit de nicăieri, pus în poala noastră colectivă de aceeași mână invizibilă care (sanchi) ar regula sistemele contemporane de valori și dorințe.
Cum se uită trei jurnaliști, un critic de film, un ONG feminist și o psihoterapeută la Insula iubirii.
Se retraduce „Istoria sexualității” a lui Foucault, una dintre cele mai reputate cărți pe tema, atât de prezentă în ultimii anii la noi, a sexualităților divergente.
„O metropolă a fructelor și legumelor” din satul maghiar Tarcal, în regiunea viticolă Tokaj, îmbină ospeția cu teoria, grădinăritul organic, permacultura, biodinamica și arta, totul sub semnul diversității.
O explorare a operei filosofului William James, a cărui scriitură limpede și articulată literar are un loc special în istoria filosofiei.
Din ce în ce mai mulți oameni renunță să mai urmărească știrile și-și caută adăpost în fața bombardamentului de informații care ne țin lipiți de ecrane și ne hrănesc anxietatea. Cum găsim ritmul potrivit și cum ne recâștigăm ontrolul asupra timpului nostru mental?
O discuție despre popularizarea și deconstrucția istoriei, mituri naționale, rasism și cea mai nouă carte a lui Negoi, „Istoria nespusă a romilor din România”.
Ce se întâmplă când trăiești o viață întreagă fără să știi că alții își pot imagina lucruri în detaliu – culori, chipuri, scene? Cum citești, desenezi, pictezi sau scrii când știi că ai afantazie?
Am vrut să înțeleg ce am pierde dacă nu am mai avea Muzeul Geologic Național și ce putem învăța dacă-i trecem pragul. Așa am ajuns să descopăr „geologia ca un ou Kinder” și o echipă care face mari sacrificii pentru ca bucuria surprizei să poată exista în continuare.
Într-un moment în care se cere tot mai mult de la știință, este profund paradoxal ca accesul la ea să fie restricționat în mod sistematic de interesele comerciale ale celor 5 giganți din industria editorială academică.
„Un anxios intră într-o piață de legume și fructe din București...” îmi sună în minte începutul unui posibil banc cu paranoici care suspectează că toate legumele din piață sunt acolo ca să le facă rău.
În speranța că va deveni un avertisment împotriva urii, un muzeu memorial face tot posibilul să împiedice dispariția unor obiecte care au supraviețuit uneia dintre cele mai mari orori ale umanității.
Cu ce rămânem dintr-o carte odă pentru libertate, scrisă de un Ahmet Altan, un romancier turc încarcerat din motive politice.
