★★★★★☆☆☆☆☆
Teatru / Experiment
Cum e să faci teatru într-un fost service RATB
Oana Stoica
Criticul Oana Stoica scrie despre cea mai nouă producție a Teatrului Rampa, care își are sediul într-un fost service RATB.
★★★★★☆☆☆☆☆
Criticul Oana Stoica scrie despre cea mai nouă producție a Teatrului Rampa, care își are sediul într-un fost service RATB.
Gianina Cărbunariu și Radu Jude discută despre cum au ajuns să lucreze împreună la filmul „Tipografic majuscul” și despre povestea din spatele spectacolului/filmului.
★★★★★☆☆☆☆☆
Criticul Oana Stoica recomandă „Radio”, un spectacol de 5 stele, în regia lui Bobi Pricop, realizat la Teatrul Național din Craiova.
Citește un interviu cu Călin Man, un artist care a făcut pionierat în filmul experimenatal și arta digitală din România ca membru al grupului arădean kinema ikon.
Despre imagine, manipulare și artă: interviu cu Thomas Ruff, unul dintre cei mai influenți fotografi din zilele noastre.
★★★★★☆☆☆☆☆
Despre noul album Helado Negro, „This is how you smile”, Filip Standavid spune că nu-ți dă drumul timp de 40 de minute.
O oră de vorbă cu Son Lux, una dintre trupele alea care-ți deșurubează capul și te lasă pe tine să decizi cum ți-l pui înapoi. Despre arta ca muncă, speranță în timpuri grele, îmbătrânire și muzică.
★★★★★☆☆☆☆☆
Contrastul/conflictul ca metodă de lucru domină Safe In The Hands of Love până în ultimele sale momente.
★★★★★☆☆☆☆☆
„The Color of Pomegranates” va avea o proiecție specială în cadrul Fashion Film Festival, ocazie pentru a-l revizita în felul ăsta și pe Serghei Parajanov, unul dintre cei mai importanți cineaști din cultura armeană.
Azi începe Festivalul de Film Experimental (BIEFF), așa că am ales câteva scurtmetraje care să dea de pământ cu clișeele, rutinele și așteptările noastre.
Comentarii și speculații în marginea unui horror-SF involuntar.
Am stat de vorbă cu Sainkho Namtchylak, una dintre cele mai originale și puternice voci din muzica contemporană.
★★★★★☆☆☆☆☆
Deși expoziția Wandei Mihuleac de la MNAC se numește „Contextualizări”, lipsește cu totul o așezare a lucrărilor ei în contextul când au fost create, dar și în prezent.
★★★★★☆☆☆☆☆
Extratereștrii locuiesc la New York, sunt trecuți de prima tinerețe, arată ca niște troll dolls și vorbesc jumi-juma japoneză și engleză.
Îți recomandăm 5 filme din competiția BIEFF, festivalul care umblă prin cotloanele cele mai creative ale filmului contemporan.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Zgomot” și „industrial” sunt primele etichete lipite pe fruntea Blanck Mass, proiectul solo al lui Benjamin Power.
Cronică de carte: Cu „Luminița, mon amour”, Cezar Paul-Bădescu încheie unul dintre cele mai radicale experimente din literatura română despre raportul dintre ficțiune și realitate.
★★★★★☆☆☆☆☆
Dacă ți-a plăcut „Memento”, mergi să vezi „Fragmentar”, un film care-ți sucește mintea.
★★★★★☆☆☆☆☆
Am fost la restrospectiva Mihai Olos vernisat ieri la MNAC, în noul sezon expozițional.
Mes Quins lansează „Vyve la promeesqooytate!”
Diseară, la MNAC, are premieră „Calul alb”, un performance despre torționari și istorie distorsionată.
O fotografă din București surprinde delicatețea din sala de operație, unde culorile, texturile, formele și luminile deconstruiesc actul medical.
Artistul ceh Jiří Kovanda mi-a arătat cum umanizezi un spațiu dezumanizant: lași oamenii să exploreze după bunul plac obiectele expuse.
România a devenit de curând membru CERN, locul ăla unde se întâmplă cel mai mare experiment din istoria omenirii.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.