Arte / Jurnal
„Am vrut să fac o tartă de ziua teatrului, dar nu cred că merită”. Jurnalul unui actor pe timp de criză
István Téglás
„Am senzația că e mai curat aerul. Când m-am trezit mi-am dat seama că nu mai simt tensiunea-n burtă.”
„Am senzația că e mai curat aerul. Când m-am trezit mi-am dat seama că nu mai simt tensiunea-n burtă.”
„Mi-am amintit că am avut un coșmar. Eram la școală și făceam adunări. Ce mă bucur că acuma nu mai sunt permise adunările de mai mult de trei.”
Am făcut un playlist cu cele mai noi piese din muzica românească înainte ca pandemia să dea peste noi.
Ambivalența figurii doctorului, prinsă între erou și șpăgar/incompetent, nu e o invenție recentă.
Săptămâna asta ieșim la film, la podcast sau la performance în sufragerie și suntem bine.
16 poeți români au colaborat cu designeri, ilustratori și typographeri. Au ieșit 16 postero-poeme pe care le puteți descoperi într-o expoziție digitală.
Mă uit la televizor și mă crucesc. Băncile iau dobândă la dobândă? Iar asta e legal? Avea dreptate idolu meu, Petre Țuțea: „Am făcut pușcărie pentru un popor de idioți!”
Mihai Tiță a pus la cale un playlist românesc despre momentele complicate prin care trecem.
Am făcut o listă de resurse de filme bune și rare, numai bune să ne facem fiecare câte un festival de apartament.
Aud pe holurile Patriarhiei aceleași glume de acum o săptămână cu distanța socială: „Iubește-ți departele ca pe tine însuți”.
Aș căuta mai degrabă să recitesc cărți personale și specifice, care vorbesc despre moarte, despre materia vieții, despre iluzii, despre cum ne putem consola.
576 de îmbolnăviri cu noul virus în România. Decrete militare și-o stare continuă de încordare. Am făcut o listă cu ce ne mai pansăm izolarea zilele astea.
„Doamne Iisuse, Clorul nostru sfânt, salvează și dă-ne puterea ta salvatoare și ține-ne în sănătate. Clorul e bun. Clor de la Ierusalim.”
S-a anulat tot, #stămacasă, dar nu ne lăsăm de văzut concerte, piese de teatru, filme și lansări de carte.
Într-o epocă în care avem mai multă nevoie de jurnalism bun ca niciodată, am revăzut filme și seriale care ne-au învățat (despre) meserie.
Multe evenimente mari se anulează, dar asta înseamnă că aveți ocazia să descoperiți o mulțime de idei & întâmplări excelente, în contexte mai restrânse.
La final de festival, trag linie și constat c-am văzut doar 15 filme. Din ele am rămas totuși cu câteva momente care m-au bucurat sau tulburat.
Megan Dominescu, o artistă pe jumate română, pe jumate americană face carpete cu videochat și wrestling.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cel mai faimos început de roman românesc de după 1989 aparține Ioanei Bradea, al cărei „Băgău” a fost recent reeditat.
Săptămâna asta e a sunetului. În București sunt o grămadă de evenimente dedicate lui, pe care le poți asorta la fix cu câte „o babă” de martie.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Cui i-e frică de Virginia Woolf?”, o producție a Teatrului Național Radu Stanca din Sibiu, spune povestea unor cupluri și a „războaielor” care se duc în spatele ușilor închise.
Un pictor îmblânzește iedera neagră
Enxhi Rista, o tânără documentaristă originară din Albania, spune povestea de dragoste dintre un deținut și soția lui.
Săptămâna asta ne vedem la Timișoara - și, în plus, profităm de ziua 29 a lunii februarie, care ne aduce prilejuri bonus să ieșim pe la evenimente.
Un creative director și un designer grafic vorbesc deschis despre design, despre arta, munca și ideile care încap într-un poster bun, și locul acestuia în spațiul public.
