Viață&co / București
Cum deschidem Bucureștiul?
Vlad Odobescu
O discuție despre posibilele transformări ale spațiilor publice din cel mai mare oraș al țării, cu Vintilă Mihăilescu, Mirela Duculescu, Ștefan Ghenciulescu și Șerban Shere Marinescu.
O discuție despre posibilele transformări ale spațiilor publice din cel mai mare oraș al țării, cu Vintilă Mihăilescu, Mirela Duculescu, Ștefan Ghenciulescu și Șerban Shere Marinescu.
Despre Hușul copilăriei mele, cel de azi și alte planete incluse în expoziția Shrinking Cities in Romania de la MNAC.
Ne-am uitat pe statistici, să aflăm cât citim, cât de des mergem la film și la teatru și cât scoatem din buzunar pentru asta.
Am rugat 9 oameni să vorbească despre acele părți ale corpului lor ce nu se încadrează în comun.
România a devenit de curând membru CERN, locul ăla unde se întâmplă cel mai mare experiment din istoria omenirii.
Un antropolog povestește experiența lui cu artele marțiale.
Mai avem 5 zile în care ne putem spune părerea despre viitorul și neutralitatea internetului în Europa.
Corpul a devenit, la propriu, obiectul sacralizat al unui cult de piață, cu „templele” și „ritualurile” sale, cu „sacerdoți” și „drept credincioși”.
Doamna primar Firea a promis dezbatere pentru noul regulament al culturii în spațiul public. Dacă nu suntem vigilenți, ne trezim îngrădiți.
De ce are nevoie filmul românesc ca să existe și dincolo de „Noul Val?”
În timp ce noi ne batem capul cu politica, cercetătorii fac legătura dintre materia întunecată și găurile negre primordiale. O astrofiziciană ne explică ce și cum.
Am urmărit câteva personaje din București, într-o mini-călătorie prin timpul personal.
Am vorbit la Pelicam IFF cu Lucy Siegle, jurnalistă The Guardian și producătoare a documentarului The True Cost, care descurcă ițele sinistre ale industriei de fast fashion.
Trei reci, de vară caniculară, din Parlament: pensiile speciale, limitarea puterii Guvernului și dezincriminarea conflictului de interese.
Găina cenușăreasă era, până ieri, Albania. Începând de aseară, i-a cedat locul pe cea mai joasă treaptă din coteț echipei lui Tata Puiu.
A tăbărî înseamnă, în limba română, atât a se repezi, a da asaltul, cât și a cantona, adică a pune tabăra, a poposi.
Procrastinez pentru că mi se pare că nu pot să încep nimic bun când nu sunt cea mai fericită fată din lume. Dar mâine sigur o să fiu, mâine toată lumea o să fie fericită și n-o să mai fie războaie și textele o să se scrie singure.
Cronica unui meci în care România lui Père Poulet a reușit să facă „o impresie plăcută”.
Am aflat de ce se enervează fizicienii când aud despre „particula lui Dumnezeu”.
Atenție, acest articol conține Arsenie Boca, Victor Ponta și .gif-uri cu pisici.
Mihail Sebastian face foarte bine. „De două mii de ani” a fost publicat de curând în colecția Modern Classics de la Penguin.
Află ce zice bucla și liniuța de pe T mic despre caracterul omului. Click aici cât încă mai scriem de mână.
A condus Cristi Radu, conferențiar în istorie inedită a orașului, printre ruinele lui Ceaușescu și renovările lui Oprescu.
Nu avem oameni care să vrea să facă ceva, chiar dacă nu le iese nimic din povestea asta.
