Film / Festival
Ce am descoperit la Moldova Film Fest
Victor Morozov
Citiți o cronică despre Moldova Film Festival, un eveniment la prima ediție.
Citiți o cronică despre Moldova Film Festival, un eveniment la prima ediție.
CINEVARA aduce la Rezidența Scena9 călătorii săptămânale prin locuri măcinate de tensiuni sociale și de răfuieli cu istoria. Am ales trei invitații la haiducie departe de casă.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Tata mută munții” pare un film sufocat din cauza efortului prost dozat: începe în trombă, apoi își autodevorează acțiunea prin repetiție (tatăl vrea mai mult și mai mult), ajungând la final cu toată emoția risipită.
Faceți ca noi: fugiți de căldură în săli de cinema, la muzee sau stați acasă, cu o limonadă cu multă gheață și niște chestii mișto de făcut online.
Locuitorii Aradului vor să salveze Teatrul Hirschl, poate cel mai vechi teatru din România, aflat de mulți ani într-o stare gravă de degradare.
Am dat o fugă până la studioul lui Cătălin Cristuțiu, unul dintre cei mai importanți și mai prolifici monteuri de film de la noi, și am vorbit despre traseul lui din ultimii douăzeci de ani, despre cinema & lunga lui colaborare cu Radu Jude.
★★★★★☆☆☆☆☆
Viggo Mortensen face pasul uriaș până în spatele camerei, de unde orchestrează o încleștare feroce între doi bărbați pe care totul îi separă.
Dacă nu ți-ai făcut planuri pentru începutul lui decembrie, îți dăm noi câteva ponturi pentru serile care vin.
Festivalul Filmului European perseverează și aduce la Cinema „Elvira Popescu”, pentru finalul acestui an pandemic, o mini-selecție de filme care altminteri nici n-ar fi luate în seamă de către distribuția eratică de la noi.
Vineri, 13 mai, începe unul dintre cele mai importante festivaluri de film din România.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Triunghiul tristeții” e o nouă zeflemea despre societatea contemporană, cu concluzii la fel de previzibile ca și dățile trecute.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Apollo 10 ½”: ironia blândă, caracteristică esențială a cinemaului lui Linklater, se dezvăluie aici încă din titlu. Nu acea misiune legendară de care a auzit toată lumea, ci industria lucrativă construită în jurul său.
Pentru că moraliștii internetului s-au ultragiat săptămâna trecută, când au aflat de existența filmului „Romina VTM”, o comedie romantică cu & pentru adolescenți, cu & despre maneliști, am fost să vedem filmul.
★★★★★☆☆☆☆☆
Un SUV parcurgând un drum de țară șerpuitor: șanse bunicele să fie vorba despre un film iranian.
★★★★★☆☆☆☆☆
În „L’Ultima notte di Amore”, cineastul Andrea Di Stefano nu-și poate refuza niciun clișeu al thriller-ului cu polițiști corupți.
Citește un poem inspirat de „Surname Viet Given Name Nam”, un documentar despre condițiile dificile înfruntate de femei după reunificarea celor două Vietnamuri în 1976, și provocat de cineclubul feminist F-Sides.
★★★★★☆☆☆☆☆
Revenirea lui Radu Jude promite să scandalizeze pe toată lumea, și mai ales pe „profesioniștii profesiei”. „Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii” e un film ca o gură de oxigen pentru cei care încă nu au obosit să (se) întrebe ce este cinemaul.
★★★★★☆☆☆☆☆
În 1962, Jacques Rozier filma „Adieu Philippine”, despre un trio de tineri cărora le dă târcoale o dorință frenetică de vacanță. De atunci vara nu a mai fost niciodată la fel.
Am derulat ultimele două decenii, în căutarea unor lucrări de arte vizuale, filme, muzici și cărți față de care Biserica Ortodoxă Română sau diferite organizații religioase au reacționat cu vehemență.
Citește o proză scurtă despre ce înseamnă o familie, un divorț și alte alegeri în viață, provocată de cineclubul feminist F-Sides.
Cum au văzut și transpus lumina în operele lor unul dintre cei mai mari regizori și una dintre cele mai mari compozitoare.
★★★★★☆☆☆☆☆
Deși nu se numără printre titlurile memorabile ale filmografiei lui Aki Kaurismäki, „Frunze căzătoare” confirmă urgența acestei viziuni senin-umaniste în mijlocul unui cinema european de autor tot mai balonat.
Retrospectiva Marguerite Duras organizată de Cineclubul „F-Sides” poposește între 14 și 16 decembrie la București. A nu se rata această întâlnire cu o lume secretă, plină de dorință.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.