Recomandări
Ce facem săptămâna asta? 20-26 septembrie
Scena9
Ne pregătim pentru un sfârșit de septembrie cu multe filme, expoziții, spectacole și întâlniri în Grădina Botanică.
Ne pregătim pentru un sfârșit de septembrie cu multe filme, expoziții, spectacole și întâlniri în Grădina Botanică.
Pentru a treia săptămână din octombrie avem multe filme, o expoziție de fotografie, un performance pe Calea Victoriei și o lansare de carte cu fețe cunoscute.
Filme franțuzești și nipone, un festival de documentar, o instalație performativ-sonoră și incursiuni în arhivele ultimelor trei decenii.
★★★★★☆☆☆☆☆
A devenit ceva de la sine înțeles că, odată cu fiecare nou film de Leos Carax, vom simți cum ne fuge pământul de sub picioare.
După lansarea celor 10 episoade ale podcastului „Cel Mai Bun Film Prost” deschidem o discuție despre începuturi: cum te simți la primul fail dat sau la prima țeapă luată la job.
Ne-am gândit că ți-ar prinde bine 5 variante de ieșit din casă în prima săptămână din ianuarie.
Ne-am gândit să sărbătorim cultura românească într-un fel simplu: am întrebat 11 artiști, scriitori, regizori și manageri culturali cum le-a mers în ultimul an.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Spencer” pătrunde în cele mai faimoase culise îmbâcsite din lume – aparținând Casei Regale Britanice –, dar lasă la intrare vulgaritatea privirilor goale ale cohortelor de paparazzi.
★★★★★☆☆☆☆☆
A trebuit să trecem de jumătatea lunii aprilie pentru a descoperi primul mare film distribuit pe ecranele românești în 2022: „Gripa lui Petrov”, de Kirill Serebrennikov.
Tanya Shelepko, regizoare de teatru care a ales să rămână în capitala Ucrainei de la începutul invaziei rusești, vorbește despre importanța de a rămâne om și despre ce îi rămâne de făcut unui artist în vremuri de război.
★★★★★☆☆☆☆☆
Marele câștigător al ultimei ediții de la Locarno, „Vengeance Is Mine, All Others Pay Cash”, al indonezianului Edwin, a debarcat acum pe Netflix.
În spectacolele lui Bogdan Theodor Olteanu, discursul despre capitalism, profit, exploatatori și exploatați este direct în fiecare spectacol, doar că el nu minimalizează narațiunea.
★★★★★☆☆☆☆☆
Ca multe alte producții recente cu buget mare de la Hollywood, „Top Gun: Maverick” e scena unei bătălii între viitorul imaginilor fără autor și trecutul emoțiilor fără subînțeles.
★★★★★☆☆☆☆☆
În „Răzbunarea e a mea” (1979), inclasabilul Shôhei Imamura pătrunde adânc într-o Japonie tenebroasă.
★★★★★☆☆☆☆☆
Unde cineastul Xavier Giannoli ne servește o morală cu damf de naftalină despre corupția breslei criticilor, pe spinarea lui Balzac.
★★★★★☆☆☆☆☆
Gaspar Noé dă mai încet șmechereala și zgomotul de fond în numele unei confruntări directe (cum altfel?) cu lucrurile pentru care nu mai există rezolvare: boala și moartea.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cel mai liber film al anului, proiectat la noi în cadrul „Les Films de Cannes à Bucarest”, îi aparține veteranului polonez Jerzy Skolimowski.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Babylon”, o terapie de șoc într-ale istoriei cinefile.
Am vorbit cu actrița Judith State despre felul în care dansul îi influenţează actoria, despre cum vede relaţia cu regizorul şi cu camera de filmat (spoiler alert: nu o intimidează) și despre cum îşi construieşte personajele.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Le otto montagne”, paradoxul unui film complet lipsit de relief.
Cum au ajuns francizele cinematografice să ne ceară atâta atenție, energie și timp ca să ținem pasul?
★★★★★☆☆☆☆☆
„Boss”, noul film al cineastului Bogdan Mirică, o deturnare sterilă a regulilor neo-noir-ului, care sfârșește în impasul propriilor pretenții.
Revenim și anul acesta cu o serie de corespondențe de la Festivalul de Film de la Cannes. În prima ei misivă: un vesel parastas, o atmosferă elegiacă și cinci filme (unul dintre ele cu adevărat monumental).
Cum se împacă lumea super-bogaților cu angajamentele pentru mediu, la doi ani de la lansarea campaniei de sustenabilitate a festivalului.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.