Muzică / Film
Cântec pentru Balta Albă
George Popescu, Vlad Odobescu
Câtă muzică încape într-un cartier bucureștean?
Câtă muzică încape într-un cartier bucureștean?
M-am dus să văd miracolul animației la lucru, la ediția a șasea de Animation Worksheep. Am găsit migăleală și roboți.
Află de la unul dintre membrii juriului ce-a fost mișto la TIFF anul ăsta.
În turneul Dance Roads, 8 dansatori și coregrafi explică dansul contemporan în toată Europa (pe înțelesul cuiva care nu dansează).
Mâine începe Street Delivery, care din 2006 închide în fiecare vară strada pentru mașini și o deschide pentru oameni.
Ce rămâne după Vali? O discuție despre ciubuc.
Cronica unui meci în care România lui Père Poulet a reușit să facă „o impresie plăcută”.
15 de spectacole musai de văzut la FITS, de la Adi Bulboacă, fotograf împătimit de teatru.
Procrastinez pentru că mi se pare că nu pot să încep nimic bun când nu sunt cea mai fericită fată din lume. Dar mâine sigur o să fiu, mâine toată lumea o să fie fericită și n-o să mai fie războaie și textele o să se scrie singure.
Am testat câteva aplicații care împrietenesc muzeele cu vizitatorii din era smartphone.
Totul în jurul meu, de la petele de pe cadă până la micul pai cu care porționam speed-ul, era artă pentru mine.
Zilele 4 + 5 de FITS: Doi fotografi-spectatori, o zi și jumătate de ploaie-soare-ploaie, sală-stradă-spectacol la Sibiu.
A tăbărî înseamnă, în limba română, atât a se repezi, a da asaltul, cât și a cantona, adică a pune tabăra, a poposi.
„Milk”, „The Kids Are All Right”, „Tomboy” - trei filme care să ne amintească din nou că iubirea nu e rezervată doar „familiei tradiționale”.
Dacă ai rămas prizonier în orașul fierbine, ar mai fi câte ceva de făcut, în afară de fotbal.
Găina cenușăreasă era, până ieri, Albania. Începând de aseară, i-a cedat locul pe cea mai joasă treaptă din coteț echipei lui Tata Puiu.
Ultima seară a Festivalului a fost pe bază de ploaie și dans. Ploaia nu a durat mult, dansul da.
În ultimii 25 de ani, cât am stat cu nasul în ecrane, multe orașe din România au intrat în declin și au rămas fără locuitori.
Am urmărit câteva personaje din București, într-o mini-călătorie prin timpul personal.
26 de fotografii de la Marșul pentru Diversitate - sau cel mai fericit album de familie din România.
Am măsurat cum curge timpul pe repede înainte într-un eseu video despre orașul pe care iubim să-l urâm.
Despre pitching prietenos la Pustnik, sau cum și-au vândut 8 scenariști și regizori filmele către 5 producători, la un program de rezidență pe scenaristică pe-o gură de rai.
Citiți în avanpremieră un fragment din „Autobiografia lui Charles Chaplin”: picioare de broască, ghicitoarea din San Francisco și Grasul din Salt Lake City.
Am pus pe o hartă locurile în care bucureștenii își petreceau verile acum vreun secol.
Un dialog necesar cu cercetătoarele Amelia Bonea & Irina Nastasă-Matei, despre munca din spatele volumului „Negotiating In/visibility”, pe care l-au editat. Cartea e dedicată femeilor din inginerie, medicină și alte științe, ale căror contribuții importante au fost trecute cu vederea.
Am invitat patru autoare să vorbim despre lipsa femeilor din manualele de literatură română și despre efectele acestei absențe.
Despre forța unui protest istoric, cu Pamela Hogan, producătoare și regizoare americană care a documentat în Ziua în care Islanda a stat pe loc un moment decisiv pentru drepturile femeilor din Europa.
