Schimbare / Sănătate
Boala mea, secretul meu
Sorana Stănescu, Mircea Drăgoi
Când boala riscă să ne ia puterea și chiar independența, tendința e s-o negăm și s-o ascundem. Iar când vine cu rușine sau vină, evitarea e garantată.
Când boala riscă să ne ia puterea și chiar independența, tendința e s-o negăm și s-o ascundem. Iar când vine cu rușine sau vină, evitarea e garantată.
Sănătatea muzicienilor e mai precară decât crezi. Oamenii care te bucură prin muzică ascund boli profesionale, dureri și anxietăți.
Întrebările adresate inteligenței artificiale par să înlocuiască astfel căutările pe Google, care la rândul lor înlocuiseră — în multe cazuri — vizitele la medic. Care sunt urmările acestui nou obicei?
Spitalul de Psihiatrie Voila din Câmpina găzduiește de un an un centru de recuperare și educaţie împotriva adicţiilor la copii.
Am rugat cititorii să ne spună istoria lor cu dependența. Fiecare poveste adaugă o nouă dimensiune discuției despre adicții, atât de necesară pentru a înțelege mai bine cum ne raportăm la noi, la consum, la cei din jur și la cei responsabili de politicile publice în sănătate.
Am săpat în arhive ca să aflu cum se vorbea despre droguri în presa românească interbelică, de la reportaje printre contrabandiști de stupefiante la sugestia că jurnaliștii ar trebui să încerce cocaina.
Cristian a început să joace la pariuri pentru că iubea fotbalul și tenisul și ca să mai facă niște bani pe lângă ce primea de la părinți. În timp, fără să-și dea seama, distracția s-a transformat în adicție. Și-a amanetat aproape tot ce avea și, în punctul cel mai rău, s-a gândit să-și ia viața.
Mă uit la filme încă din copilărie, dar niciodată nu m-am gândit la ele ca la niște forme de vindecare. Câteva zile la Cinema Hora, un forum internațional organizat la Chișinău, m-au făcut însă să privesc îndeaproape filmul ca instrument de educație, reziliență și terapeutic.
Ionuț a fost consumator de heroină de la 14 la 24 de ani. Acum lucrează în domeniul prevenției, vorbind despre viața sa și drogul care a făcut ravagii în Bucureștiul anilor 2000.
Marius* a fost un munțoman pasionat, ghid montan și ultramaratonist. La 16 ani a intrat prima dată într-un cazino. După 23 de ani de adicție de jocuri de noroc, s-a sinucis.
Alex s-a luptat zece ani cu adicția de păcănele și, deși s-a autoexclus prin Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, tot a fost lăsat să intre într-o sală de jocuri.
Hai să vorbim deschis despre ce înseamnă adicțiile, despre greutatea lor asupra vieții de zi cu zi, despre ce nu fac instituțiile pentru a-i ajuta pe cei care se luptă cu dependența, dar mai ales despre ce ar trebui să facă
Monika are 72 de ani, dintre care 30 i-au fost marcați de băut în mod abuziv. Acum călătorește în țară și în Ungaria la conferințe ale Alcoolicilor Anonimi, încercând să îi ajute pe alți dependenți.
Doamna Mița este frizerița unui spital din centrul capitalei. Îi pregătește pe pacienți pentru operațiile și intervențiile pe care urmează să le efectueze doctorii, iar pe cei internați vreme îndelungată îi ajută să se îngrijească. Nu îi este ușor să fie martoră la suferință, dar gândul că ajută pe cineva să-și păstreze demnitatea și stima de sine în momente grele, o ajută.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Într-un stat care pare interesat doar de natalitate și familia tradițională, cine le ascultă și le ajută pe tinerele care nu au primit educație sexuală, pe cele care care vor să facă avort, dar nu își permit sau nu au unde, sau care au trecut prin situații de abuz? Printr-o linie telefonică de ajutor, moașa Irina Mateescu și echipa ei încearcă să fie răspunsul.
Pentru că România își împarte cetățenii după câți dinți au în gură, o comunitate de romi din Maramureș intră automat în categoria „gurilor știrbe”. Putem repara asemenea inegalități? Text publicat în revista Scena9 #4, în 2021.
Terapia prin muzică poate fi un ajutor real pentru pe cei cu dizabilități sau cu afecțiuni grave. Chiar dacă în multe țări le este oferită pacienților, alături de alte terapii de recuperare, în România nu este recunoscută profesia de muzicoterapeut. I-am cunoscut pe câțiva dintre cei care încearcă să schimbe acest lucru și care folosesc muzica pentru a-i ajuta pe ceilalți să facă față mai bine suferințelor.
Am vorbit cu o echipă de profesori și doctoranzi care au căutat să identifice cauzele lipsei de empatie în actul medical și care și–au propus să îmbunătățească relația dintre medic și pacient.
Sute de oameni au ieșit în stradă la Botoșani, să ceară dreptate pentru Alexandra, tânăra care a murit la maternitatea din oraș, din nepăsarea medicilor.
Trei istorici scriu despre efectele epidemiilor de ciumă, holeră, pelagră și gripă spaniolă, care au lovit România în ultimele trei secole.
Cum a apărut carantina în Europa și cum și-a făcut ea drum prin sistemul de sănătate publică din România?
Cum arăta sistemul medical din satele românești la sfârșitul secolului 19? Și ce are în comun cu cel pe care-l vedem azi?
Ambivalența figurii doctorului, prinsă între erou și șpăgar/incompetent, nu e o invenție recentă.
Cercetătorii avertizează de ani întregi că nivelul apelor subterane din nord-estul României este în scădere. Autoritățile reacționează cu întârziere, iar discrepanța dintre rural și urban îi împinge pe localnici într-o luptă pentru accesul la cea mai de bază resursă a vieții.
Un interviu cu antropologul Liviu Chelcea despre apa de la robinet și cea îmbuteliată, water grabbing și conflictele legate de apă.
Un interviu cu Bogdan Iancu, cercetător în antropologie, despre secetă, sisteme de irigații din trecut și prezent și competiția pentru apă.
Håkan Tropp, expert în politici legate de apă, vorbește despre rolul diplomatic al apei, în vreme de pace sau de război, de ce nu o valorificăm ca resursă și cum putem media riscurile legate de dispariția ei.
O fostă uzină de apă din Timișoara își deschide porțile pentru vizitatori și ne invită să ne gândim la relația noastră cu apa, patrimoniul industrial și modul în care vorbim despre toate acestea.
După invazia totală a Rusiei în Ucrainei, habitatul natural al Deltei Dunării a fost amenințat atât de război, cât și de creșterea traficului naval, redirecționat către această zonă. Acest reportaj analizează impactul, dar se uită și la soluțiile la care lucrează atât ucraineni, cât și români, pentru a proteja Delta.