Viață&co / Cartier
„Unde e mama ta?” Scurtă observație conjuncturală în Ferentari
Jasmina Al-Qaisi
O urmăream cu adrenalina pompându-mi în încheieturi cum face fotografii și îmi părea rău că nu am un aparat mai bun, că nu sunt eu aparatul.
O urmăream cu adrenalina pompându-mi în încheieturi cum face fotografii și îmi părea rău că nu am un aparat mai bun, că nu sunt eu aparatul.
Români, poftă bună la cultură! Cât consumăm, care-s felurile noastre preferate, ce ne lipsește de pe masă? Și, mai ales, de ce?
E foarte greu în ziua de azi să discuți în spațiul public despre bunătate. Orice încercare este primită cu râsete ironice, cu sarcasm facil și cu un cinism ce se vrea a fi înțelept.
O discuție despre posibilele transformări ale spațiilor publice din cel mai mare oraș al țării, cu Vintilă Mihăilescu, Mirela Duculescu, Ștefan Ghenciulescu și Șerban Shere Marinescu.
Despre Hușul copilăriei mele, cel de azi și alte planete incluse în expoziția Shrinking Cities in Romania de la MNAC.
Ne-am uitat pe statistici, să aflăm cât citim, cât de des mergem la film și la teatru și cât scoatem din buzunar pentru asta.
Am rugat 9 oameni să vorbească despre acele părți ale corpului lor ce nu se încadrează în comun.
Un antropolog povestește experiența lui cu artele marțiale.
Corpul a devenit, la propriu, obiectul sacralizat al unui cult de piață, cu „templele” și „ritualurile” sale, cu „sacerdoți” și „drept credincioși”.
Doamna primar Firea a promis dezbatere pentru noul regulament al culturii în spațiul public. Dacă nu suntem vigilenți, ne trezim îngrădiți.
De ce are nevoie filmul românesc ca să existe și dincolo de „Noul Val?”
Am urmărit câteva personaje din București, într-o mini-călătorie prin timpul personal.
Am vorbit la Pelicam IFF cu Lucy Siegle, jurnalistă The Guardian și producătoare a documentarului The True Cost, care descurcă ițele sinistre ale industriei de fast fashion.
Trei reci, de vară caniculară, din Parlament: pensiile speciale, limitarea puterii Guvernului și dezincriminarea conflictului de interese.
Găina cenușăreasă era, până ieri, Albania. Începând de aseară, i-a cedat locul pe cea mai joasă treaptă din coteț echipei lui Tata Puiu.
A tăbărî înseamnă, în limba română, atât a se repezi, a da asaltul, cât și a cantona, adică a pune tabăra, a poposi.
Cronica unui meci în care România lui Père Poulet a reușit să facă „o impresie plăcută”.
Află ce zice bucla și liniuța de pe T mic despre caracterul omului. Click aici cât încă mai scriem de mână.
Am urmărit 12 comedianți cu vechime și 10 debutanți, pentru a afla de ce râd românii la “stand-up comedy”.
