Film / Festival
Răul de după școală
Vlad Odobescu
TIFF 2017. Regizorul polonez Bartosz M. Kowalski caută în „Playground” rădăcinile Răului ce transformă niște copii în criminali.
TIFF 2017. Regizorul polonez Bartosz M. Kowalski caută în „Playground” rădăcinile Răului ce transformă niște copii în criminali.
Descoperirile săptămânii: jurnalism american, distopie made in Canada, noua muzică a Londrei și un roman nou-nouț (și) despre București.
★★★★★☆☆☆☆☆
De ce ar mai ține astăzi cineva un jurnal în afara celui deja prezent pe Facebook? Cam ăsta era, în linii mari, cinismul cu care așteptam jurnalul lui Radu Vancu.
Când ai 18 ani și-ți pică în mână „The Joshua Tree”, crede-mă, dar crede-mă pe cuvânt că viața ta ar trebui să se schimbe.
Am stat de vorbă cu un expert în patrimoniu cultural și un activist pentru acces liber la cultură despre un suman românesc copiat de o casă de modă americană.
Avem lăutărie, plimbări, filme politice și dezbateri, inaugurarea unei colecții istorice de fotografie și-o radiografie a caselor ridicate de migranții români.
„Curtea interioară a vecinului” de Mariana Enriquez e o proză scurtă îmbibată de căldura și halucinația Buenos Aires-ului, despre un cuplu nefericit, mutarea într-o casă nouă și un pitic-pisică.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Dunkirk” e un coming-of-age cu niște copii care nu reprezintă nici etaloane morale și nici eroice, și nici n-au fost mânați de patriotism în vreo luptă.
Am trăit mulți ani în Maroc și apoi în Mozambic, unde tata a supervizat culturi de floarea soarelui și bumbac.
Descoperirile săptămânii: un podcast cât un roman, o carte despre puterea poveștilor, un serial despre trepidațiile unei redacții și o mostră de suprarealism japonez.
★★★★★☆☆☆☆☆
Nicu Covaci (Phoenix) a rămas același, însă lucrurile din jurul său au mers mai departe. Exact cum anunța odinioară cântecul „Vremuri”, anii au trecut în zbor și lumea s-a schimbat.
Războiul rece e trendy. „Comrade Detective”, un experiment despre nostalgia vestului pentru propriul capitalism de Război Rece, se înscrie la fix în trend.
Dacă tot am înfruntat (încă) o vară sufocantă, vă reamintim cu ce ne ameninţă viitorul la capitolul schimbări climatice.
A început Festivalul Enescu. N-am prins decât vreo trei bilete, așa că m-am pus pe (re)citit.
Don’t Tax Me, Bro! e un runner clasic, atâta doar că eroul încearcă să adune cât mai mulți bani pe care să-i țină departe de stat.
Scriitorul Adrian Georgescu a mers vara asta 840 de kilometri pe traseul El Camino del Norte.
Cu pisici tripa(n)te, dovlecei, un domn minuscul, steampunk, științe, vise din copilărie și antieroi sexiști.
Nu ştim alţii cum sunt, dar noi suntem pregătiţi de o săptămână plină de evenimente, dintre care v-am preparat un meniu cald.
Au cântat la Glastonbury anul trecut, apoi în deschiderea lui Damon Albarn, la Berlin, iar un nene pe care eu îl stimez foarte mult, Dan Snaith de la Caribou, are numai cuvinte de laudă la adresa lor.
Am stat de vorbă cu Delia Grigore, profă de romani și activistă, despre segregare, discriminare și ce-i învățăm pe copii despre ură.
★★★★★☆☆☆☆☆
Empatia, în diverse forme, e a doua constantă a albumelor acestei cântărețe, dar cu Holiday Destination, apărut spre sfârșitul lui august, Nadine Shah ridică semnificativ miza.
Am vorbit cu membrii primei trupe de teatru rom feminist din România despre lobby-ul pe care-l fac pentru înființarea primului teatru rom de stat.
Fotograful Michele Bressan a documentat între 2011 și 2015 unele dintre cele mai mari pelerinaje religioase din România, pentru a înțelege mai bine ce-i face pe oameni să stea zile în șir la coadă în numele credinței.
M-am dus la Iași ca să iau pulsul scenei literare din România și m-am întors cu bagajul plin: poezii inedite, 4 romane bune și un muzeu posibil, memorabil.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.