★★★★★☆☆☆☆☆
Am fost la Piatra Neamţ să vedem "Wolfgang", un spectacol care vorbeşte despre sechelele din familiile obişnuite, despre captivitate şi iubire.
★★★★★☆☆☆☆☆
O premieră nouă la POINT, un spectacol ușurel, o comedioară britanică, de la care ieși amuzat și cu chef de vin cu prietenii.
★★★★★☆☆☆☆☆
Adaptare a textului lui Robert Bloch, „Psycho” - în regia lui Iris Spiridon - e un spectacol foarte frumos vizual, dar fără substanța care să-l facă bântuitor.
Andreea și Andrei Grosu au montat la Odeon „Pescărușul”, una dintre piesele-emblemă ale lui Cehov. De ce mai contează Cehov azi, ne spun actorii din spectacol și cei doi regizori.
★★★★★☆☆☆☆☆
Am revăzut „Tipografic majuscul”, care e, după mine, probabil cel mai politic spectacol al Gianinei Cărbunariu. Încă stă în picioare.
★★★★★☆☆☆☆☆
Final de stagiune la Teatrul Odeon, cu un musical în regia lui Mihai Măniuțiu, pe versurile Adei Milea, cântat și dansat de actorii teatrului. Superbissim!
Regizorul Eugen Jebeleanu și scenografa Velica Panduru vorbesc despre spectacolul „Familii” - actual în dezbaterea creată de CpF - și despre colaborarea lor atipică.
★★★★★☆☆☆☆☆
Textul unui englez despre un schizofrenic și medicii lui, pus în scenă în context local cu o pacientă de etnie romă, creează un spectacol cam lung și repetitiv, dar cu un univers sonor mișto.
★★★★★☆☆☆☆☆
FITS 2017. „Vorbiți tăcere?”, un spectacol al Gianinei Cărbunariu despre cum e să strigi și să nu te bage nimeni în seamă și despre cum e să rămâi mut în fața inegalităților.
La Sibiu am (re)descoperit cât de intensă poate fi tăcerea pe scenă și cât de puternic poate să fie teatrul de stradă. Și am aflat că o mișcare greșită a evantaiului e echivalentul sinuciderii pentru un actor din teatrul Nō.
Am vorbit cu Roger Guenveur Smith, actor și regizor care-a lucrat 30 de ani cu Spike Lee și-ale cărui spectacole sunt tot mai relevante azi.
9 ilustratori români reinventează afișul de teatru.
Ilustratorul Matei Branea povestește cum mergea la teatru pe la intrarea actorilor și cum a gândit afișul „Din dragoste pentru teatru”.
Ediția de anul ăsta a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu se-anunță încărcată ca de-obicei: teatru, circ, operă, muzică și mult dans.
Ilustratorul Paul Dersidan povestește despre prima lui întâlnire cu teatrul și despre cum a copt afișul „Din dragoste pentru teatru”.
Ilustratorul Alexandru Lazăr povestește ce-l fascinează în sala de spectacol și cum a creat afișul „Din dragoste pentru teatru”.
Ilustratorul Andy Sinboy povestește ce roluri a jucat în copilărie și ce-a vrut să surprindă în afișul „Din dragoste de teatru”.
Ilustratoarea Marina Plantus povestește ce o captivează la un spectacol și ce a inspirat-o pentru afișul „Din dragoste pentru teatru”.
Ilustratoarea Andreea Chirică povestește despre ce o emoționează pe scenă și cum a creat afișul „Din dragoste pentru teatru”.
★★★★★☆☆☆☆☆
Brăila, istoria și prezentul ei muzical uitat sau neobservat, transpuse pe scenă cum numai Radu Afrim știe să o facă - y compris umor, înduioșare, tinerețe.
★★★★★☆☆☆☆☆
Un șou muzical despre familia la români, unul dintre cele mai deștepte, amuzante și emoționante spectacole de teatru pe care le-am văzut în ultimele luni.
★★★★★☆☆☆☆☆
Un spectacol ca o vizită la muzeu despre evacuări abuzive, realizat chiar de cei care au trecut prin asta. Intrarea este liberă.
La un an de Scena9, un top trei al întâlnirilor teatrale trăite și nespuse în tot acest timp: un spectacol de pe Broadway, unul cu actori de vârsta a patra şi un performance de apartament.
★★★★★☆☆☆☆☆
Am dat o fugă până la Craiova să văd cel mai recent spectacol marca Afrim - cioace, muzică live, text contemporan despre familia modernă.
Un dialog deschis despre mâini, pian, vise, muncă și bucuria de a face ce-ți place.
