Carte / Gaudeamus
Ce să faci joi la Gaudeamus
Mihai Iovănel
Am scotocit în lista de evenimente și lansări și am ales pe sprânceană ce credem că n-ar trebui să ratezi.
Am scotocit în lista de evenimente și lansări și am ales pe sprânceană ce credem că n-ar trebui să ratezi.
Duminică e ultima zi de târg – și cea mai tristă, în care editorii se pregătesc să strângă șandramaua, deși lansările și vizitatorii continuă să se înghesuiască.
Ne mișcăm cu talent între Centrul Ceh, Club Control, Facultatea de Istorie, POINT și noul Apollo111.
Idei de cadou: niște muzică tried&true, în cantități îndestulătoare, din partea unor inoxidabili.
„Non Stress Test”, noul volum de poezii al Elenei Vlădăreanu, este o autobiografie clinică a maternității, fără bomboane literare.
Viața își reia cursul după alegerile parlamentare, cu muzică, film, teatru și alte chestii de limpezit creierele.
Punk și poezie pentru muzicieni și comedianți, direct de la Manchester.
Cine pretinde în bilanțurile de la începutul de an că a trecut prin toată producția e un mincinos chiar și într-o piață editorială mică precum cea românească.
★★★★★☆☆☆☆☆
Dublă cronică: „2 femei contemporane” și „Babel”, la Linotip - feminism, oraș, iluzia stabilității și schimbarea mentalităților.
O expoziție arată încercările românilor de-a construi o presă gay într-o epocă în care homosexualitatea era interzisă în Codul Penal.
„La naiba cu generația în care m-am născut!/ M-am obișnuit să te ating pe ecran și să îmbătrânesc brusc.”
★★★★★☆☆☆☆☆
„Apostolatul antisocial” de Alexandru Racu e o lectură foarte catchy pentru toți cei interesați de ideologii, istoria ideilor sau postcomunismul românesc.
Începând de miercuri, 5 aprilie, poeta Svetlana Cârstean reia Intersecțiile de miercuri, o serie de conferințe, dezbateri și lecturi publice.
De săptămâna asta, redactorii Scena9 îți fac personal program cultural - doar cu chestii la care ne-am duce, pe bune, și noi.
O expoziție foto născută pe un grup de Facebook intră voyeur prin scările de bloc ale românilor și dă iama în cristoșii, piticii și anunțurile de la avizier din ele.
Am fost la Sibiu, am văzut cel mai nou spectacol al Gianinei Cărbunariu, despre exploatarea forței de muncă și migrație, și am stat de vorbă cu echipa.
„Și cineva a reușit să se spargă, să aducă/ cu el mirosul de magneziu, și e acolo, în mandarinul coroziv/ al tractorului care tușește fum, brăzdând câmpuri de caramel sărat”.
★★★★★☆☆☆☆☆
Dracii muzeifică în stil mare viața lui Dănilă Prepeleac, leneșul care-a reușit să-i subjuge, ca să fie eliberați de contract.
11 artiști din teatrul independent îți spun care a fost startul lor, ce traseu au avut de-atunci și până acum și ce-i menține în mișcare. Plus sfaturi pentru nou-veniți.
Am stat de vorbă cu Alia Maria Șerban, elevă la Tonitza și curatorul expoziției Super 2017: Shame, despre ce vor adolescenții de la artele vizuale (și ce nu înțeleg adulții din asta).
De 1 iunie, am citit câteva cărți pentru care în mod normal nu aveam timp și nici context, că-i cam aiurea ca la 30++ să te mai joci cu găletușa și cu lopățica.
★★★★★☆☆☆☆☆
FITS 2017. „Vorbiți tăcere?”, un spectacol al Gianinei Cărbunariu despre cum e să strigi și să nu te bage nimeni în seamă și despre cum e să rămâi mut în fața inegalităților.
Am fost la antrenamentele unora dintre cei care vor înota sâmbătă la Swimathon, pentru a-i ajuta pe ceilalți.
Răcorim miezul verii cu documentare și poezie, performance-uri și dezbateri. Ia vezi pe unde iese Scena9 din casă când iese.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.