Istorie / Holocaust
Angela, la Mostovoi
Adrian Cioflâncă
Una dintre supraviețuitoarele ghetoului de la Mostovoi, Transnistria, unde au fost omorâți zeci de mii de evrei, își amintește infernul prin care a trecut.
Una dintre supraviețuitoarele ghetoului de la Mostovoi, Transnistria, unde au fost omorâți zeci de mii de evrei, își amintește infernul prin care a trecut.
Pe tărâmul baronului vrâncean Marian Oprișan, elevii sunt chemați să-și călească patriotismul pe-un frig teribil, iar cetățenii aduși cu autocarele la sărbătoare sunt ținuți departe de hora personalităților.
Am fost acasă la cel mai lăutar dintre poeți, cel mai tipograf dintre fețele bisericești, cel care a cântat și manele și psalmi - Anton Pann.
Prima remarcă nu părea menită să jignească. Ești o fată frumoasă. Mi-a pătruns în gânduri, mi-a atras atenția. Apoi a urmat cel de-al doilea bărbat. Apoi „Cioară!” Ce s-a întâmplat după aceea?
Am fost la Culturii Naționale, la lansarea unei aplicații cu „poetul nepereche”. În loc de aplicație, am primit însă trei ore de discursuri naționaliste.
Mi-am dat seama că rețeaua îmi dădea mie un sens al prezenței și al faptului că exist și nu invers, nu eu dădeam notificări lumii, ci lumea îmi dădea mie notificare că exist.
Am tras cu ochiul la bibliografia Bucureștiului subteran.
Este iubirea o emoție pe care nu o putem controla? Poate iubirea să fie folosită pentru a disciplina pe cineva? Și multe alte întrebări la care cercetătorii caută să răspundă.
Un antropolog italian a cercetat Biserica Ortodoxă Română, atitudinile noilor generații urbane față de creștinism - toate acestea pe fundalul construirii Catedralei Naționale.
Câte știi, de fapt, despre anul de la care tocmai ne luăm rămas bun?
Sensul vieţii în societatea contemporană se poate, atunci, şi el exprima foarte simplu: să muncim ca roboţii şi să consumăm ca sparţii.
„Ole, ole, Ceaușescu nu mai e”, cânta Piața Palatului pe 22 decembrie 1989 după celebra fugă aeriană a dictatorului. Prinsese repede, ca niciun altul, pentru că semăna cu unele care se auziseră mai întâi pe stadioane.
O colecție de graffiti strânsă de Irina Nicolau imediat după zilele Revoluției.
Am plonjat cu capul înainte în lumea imnurilor kitschoase de echipe de fotbal mic, ca să văd cum se chinuie cluburile să-și (re)inventeze identitatea, suporterii și rezultatele inexistente.
Cea mai nouă statuie din București, un general Berthelot de peste trei metri, a costat 400.000 de euro, bani publici.
Am fost la Deva ca să vedem cum se întrec liceenii la un concurs de cultură generală.
I-am scris o scrisoare Sofiei Nădejde, femeia care l-a certat pe Maiorescu pentru că susținea inferioritatea femeilor față de bărbați.
Scena9 vrea să afle câte știi despre Marea Unire de la 1918, acum că am supraviețuit sărbătoririi Centenarului.
Ce fel de istorie a României tipărește Primăria București pentru elevi? Am aruncat un ochi critic peste cărțile tipărite pe bani publici în proiectul „Centenarul Marii Uniri Explicat Tinerilor”.
Fórum do Futuro e un festival care se desfășoară anual în Porto, unde artiști, scriitori, oameni de știință, filosofi și arhitecți vin să vorbească despre soarta planetei și a omenirii.
Am fost la Hospice „Casa Speranței”, unul dintre cele mai mari centre de îngrijire pentru bolnavii în stadiu terminal din țară, ca să vedem cum arată ziua de lucru a unui profesionist într-ale speranței.
Cu ajutorul locuitorilor, Karsten Michael Drohsel creează jocuri prin care încearcă să crească participarea acestora la viața orașului.
Cum ar fi dacă unii dintre cei mai buni scriitori contemporani din România ar primi fiecare pe mână câte un autor din canon și i-ar reconstitui în 100 și ceva de pagini biografia?
În jurul nostru vedem atâta mizerie, că pare aproape imposibil ca cineva să mai creadă, azi, că „frumuseţea va salva lumea”. Mai mult, ce înțelegem prin „frumos” s-a schimbat mult.
