Dacă stai pe net, n-ai cum să nu dai peste picturile lui. Și să nu te identifici cu unele dintre ele. Lucian Prună mi-a povestit cum a ajuns să picteze viața omului obișnuit și cum a înlocuit galeria de artă cu social media.
Două adaptări big budget recente ilustrează două moduri diferite de a greși o adaptare, din nefericire prea comune în ultimii ani.
Cum stăm cu risipa alimentară și ce putem face pentru a nu lăsa mâncarea să se transforme în gunoi?
După un ciclu electoral care ne-a arătat cât de dezbinați suntem, am întrebat mai mulți experți cum putem începe reconstrucția.
Înainte de a 32-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, am stat de vorbă cu artista ale cărei coregrafii sunt prezente în multe dintre spectacolele din festival.
226 de jurnaliști palestinieni au fost omorâți în ultimele 20 luni, în cadrul unei campanii de a reduce la tăcere vocile celor care documentează atrocitățile din Gaza. Am vorbit cu o jurnalistă din Palestina și cu reprezentanți ai Comitetului pentru Protecția Jurnaliștilor pentru a înțelege mai bine situația îngrozitoare prin care trec lucrătorii media palestinieni și cum afectează asta starea presei de peste tot.
Nici nu s-au terminat bine ultimele alegeri că trebuie să ne gândim la următoarele, care au loc peste mai puțin de trei ani și jumătate. În perioada 2028-2030 vom avea, pe rând, alegeri parlamentare și locale, europarlamentare și prezidențiale, la care principala temă de campanie din partea suveranistă va fi cea a migrației în România și a consecințelor („nefaste” și „apocaliptice”, după cum au început deja să încerce să ne convingă) ale acestui fenomen.
„Un anxios intră într-o piață de legume și fructe din București...” îmi sună în minte începutul unui posibil banc cu paranoici care suspectează că toate legumele din piață sunt acolo ca să le facă rău.
Alegoria are vânt din pupa: două filme ieșite în cinematografe în ultima perioadă vorbesc mai mult sau mai puțin pe ocolite despre panici, norme și dileme sociale acutizate. Te-ai prins?
Cum reprezinți ceva ce nu poate fi reprezentat? La școala de vară Linia Verde, 5 echipe de studenți au încercat să răspundă. Prin cadru a trecut și o turmă.
Închiderea librăriei independente La Două Bufnițe din Timișoara este simptomatică pentru întregul sector cultural românesc, unde librăriile dispar, bibliotecile se închid, cifrele care arată că citim cel mai puțin din Europa rămân constante, iar TVA-ul pentru cărți tocmai a devenit cel mai mare din UE.
Ore de educație media pentru profesori și părinți în România, teatru participativ în Spania, linii de urgență și poliție cibernetică în Ucraina – acestea sunt doar câteva dintre soluțiile pe care organizațiile și instituțiile din cele trei țări le folosesc împotriva formelor de violență în continuă evoluție cu care se confruntă tot mai des copiii și adolescenții în viețile lor digitale.
De aproape un an, străzile din Tbilisi adună mame și tineri în aceeași luptă: pentru o Georgie europeană și liberă. După gratii, pe baricade sau prin scrisori, cele două generații au format o familie mai mare, unită în rezistența împotriva unui regim iliberal.
Trei poveşti dintr‑o Românie foarte apropiată în timp de a ta, în care a fi homosexual era interzis prin lege.
O antropologă spune povestea scufundării insulei Ada Kaleh pentru a face loc hidrocentralei Porțile de Fier I. Iese la lumină memoria lui loc care refuză să dispară.
Deși garsoniera în care locuia a fost consolidată, Hildegard Ignătescu nu s-a mai putut muta înapoi. Spune că procesul consolidării a fost „de două ori traumatizant".
Asociația Moașelor Independente s-a rupt în două la începutul acestui an, ca urmare a unui conflict de valori și viziune pe marginea unor probleme importante ale femeilor în societate: dreptul la avort, violența de gen și educația sexuală. Conflictul a dus la demisii, concedieri și procese, iar câteva proiecte importante au fost oprite. Într-o țară cu una dintre cele mai mari rate de mortalitate maternă și cea mai mare rată de mortalitate infantilă din UE, o asociație care profesionalizează moașele joacă un rol fundamental.
Prageeth, un bărbat de 40 de ani din Sri Lanka, a vândut ce a putut pentru un bilet fără retur spre România, în căutarea unui salariu stabil, cu care să-și poată întreține familia de acasă. La doi ani după ce a fugit de criza economică și de corupția din țara sa, s-a îndrăgostit de Oradea și își așteaptă nerăbdător nevasta și cele două fetițe. Acest reportaj-portret face parte din proiectul „Oameni, nu cifre”.
Un scriitor filmează Brazilia lui.
Am ieșit în parc, la soare și povești, cu una dintre cele mai bune voci de jazz ale României.
Artiști din țări pe care le unește trecutul comunist proiectează viitoruri incerte, într-o expoziție la MNAC.
Pe Calea Victoriei, la numerele 33-35, se deschide o poartă către anii ‘90.
Street Delivery, muzică lăutărească, discuții serioase despre asasinate politice și geografii personale.
15 de spectacole musai de văzut la FITS, de la Adi Bulboacă, fotograf împătimit de teatru.
Un dialog necesar cu cercetătoarele Amelia Bonea & Irina Nastasă-Matei, despre munca din spatele volumului „Negotiating In/visibility”, pe care l-au editat. Cartea e dedicată femeilor din inginerie, medicină și alte științe, ale căror contribuții importante au fost trecute cu vederea.
Am invitat patru autoare să vorbim despre lipsa femeilor din manualele de literatură română și despre efectele acestei absențe.
Despre forța unui protest istoric, cu Pamela Hogan, producătoare și regizoare americană care a documentat în Ziua în care Islanda a stat pe loc un moment decisiv pentru drepturile femeilor din Europa.
