Sud-coreeanul Na Hong-jin revine după zece ani cu „Hope”, un proiect de o monstruoasă ambiție. Filmul morph-ează în delir de la o secvență la alta – începe ca o comedie cu copoi tembeli și crește până la invazia extraterestră a planetei –, impunându-se fără discuție ca trăsnaia cinematografică a anului.
Azi începe la Cinema Muzeul Țăranului Român Bucharest Feminist Film Festival. Tema care străbate selecția de anul ăsta are de-a face cu comunitatea, cu multiplele ei forme, de la prietenia intimă, la societate.
★★★★★☆☆☆☆☆
Noul lungmetraj regizat de Tudor Giurgiu, „3 zile în septembrie", orchestrează un mic tărăboi prin Eforie Sud, acolo unde o mireasă amenință că-și ia lumea în cap. Departe de a ne purta cine știe unde, alergătura filmului se epuizează repede într-un vid de idei.
★★★★★☆☆☆☆☆
În ciuda unui scenariu simplist și a unui parcurs șubred, „Coyote vs. Acme” reușește să fie unul dintre cele mai simpatice filme de public de anul acesta.
★★★★★☆☆☆☆☆
Printre resturile lui 2025 ajunse de-abia acum pe ecranele noastre se numără și „Fuori”, filmul cannez despre scriitoarea italiană Goliarda Sapienza regizat de Mario Martone. Departe de a o revela în toată splendoarea unor complexități de-o viață, rezultatul se împotmolește într-un portret generic despre prietenie între femei.
„The Rocky Horror Picture Show" are o aură de legendă: catalog satiric al ticurilor și obsesiilor pop culture, fantasmă hedonistă despre sexualități fluide, premoniție a punk-ului. Nimic din toate astea nu ar fi fost posibil în lipsa protagonistului său de neuitat, interpretat de un tânăr aflat la debut. Formidabilul Tim Curry a murit acum câteva zile, la vârsta de optzeci de ani.
★★★★★☆☆☆☆☆
„The Carpenter’s Son”, noul proiect trăsnit al lui Nicolas Cage, aterizează în golul verii cu ambiția de a face din evanghelie un bazin pentru trucuri horror get-beget, de la semne prevestitoare pe cer la întrupări schimonosite ale necuratului.
★★★★★☆☆☆☆☆
Jurassic Park de buzunar? Angoasă capitalistă à la George Romero ambalată frumos pentru fanii imaginilor generate pe computer? Lectură critică a ecofascismului? „The End of Oakstreet", neașteptatul film cu dinozauri al verii, presară aventuri americane vechi și noi într-un gen popular vetust, pe care vrea să-l resusciteze.
La zece ani de la ultimul său lungmetraj, cineastul Nicolas Winding Refn revine pe marile ecrane cu „Her Private Hell", o realizare defazată care dovedește că nici măcar acest stil scăldat în formol nu e imun în fața trecerii timpului.
★★★★★☆☆☆☆☆
„God Will Not Help” este o anti-odisee care bate pasul pe loc în ținuturi ostile. Hâtru și uscățiv ca protagonista sa, o văduvă misterioasă, filmul sculptează afecte recognoscibile – răzbunare, înstrăinare, legături de familie tensionate la maxim – în piatra timpului.
„Undă verde”, cel mai nou documentar al lui Pavel Cuzuioc, urmărește secvențe din viața unui neuropsihiatru german care ajută oameni în decizia de a muri prin sinucidere asistată. Am stat de vorbă cu regizorul despre ce poate (sau nu) să mai schimbe filmul documentar și despre câtă viață există, de fapt, în moarte.
★★★★★☆☆☆☆☆
Odiseea lui Chris Nolan e un spectacol de trei ore, prins între Scila dorințelor regizorului și Caribda materialului său sursă.
Cel mai mare festival de film din România a plecat prin țară și va poposi în orașe mai mici și mai mari până-n toamnă. Până te decizi ce filme să vezi, citește gânduri, întrebări și conexiuni, cu fotbal și festinuri, din ediția a 25-a a TIFF, de la o tânără artistă și împătimită cinefilă.
Două filme care rulează acum în sălile noastre regândesc societatea prin ochii copiilor.
★★★★★☆☆☆☆☆
Tânărul YouTuber Curry Barker face pasul către cinema cu „Obsession": exploatând inspirat angoasele dating-ului, filmul își camuflează cu talent slăbiciunile pentru a se impune ca hitul horror al unei generații.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Ultimul viking” e cel mai amuzant film despre traumă, boală mintală și Beatles pe care o să-l vedeți tot anul. Poate ne trebuie ceva similar și-n cinema-ul românesc.
Marile ecrane găzduiesc săptămânile astea mai multe filme românești, dintre care două debuturi cum nu se poate mai diferite între ele.
Am trecut valvârtej pe la TIFF, prilej să adaug câteva titluri la bagajul cinefil. Departe de vreo coerență forțată, ele fac cu ochiul la panoplia de posibilități ascunse în această selecție stufoasă.
★★★★★☆☆☆☆☆
Regele divertismentului Steven Spielberg antrenează spectatorul într-o nouă alergătură pe urmele omuleților verzi care îl obsedează de la începuturi. Mai degrabă film mutant decât recapitulare docilă a filmografiei sub formă de ceremonial, „Disclosure Day” aduce a anti-blockbuster care își asumă riscul bizareriei.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Comatogen" al lui Igor Cobileanski țese un ghem de intrigi printr-o societate vagă, care se vrea a fi a noastră. În ciuda unor intenții lăudabile de a explora posibilitățile filmului de gen, totul e foarte generic aici.
★★★★★☆☆☆☆☆
„The Backrooms” e horror-ul viitorului și al nostalgiei, un film care te sperie fără să înțelegi de ce, pentru că nu înțelegi de ce nostalgia inspiră acum groază.
★★★★★☆☆☆☆☆
Rece precum climatul zonei în care îi este plasată acțiunea, „Fjord”, cel mai nou film al lui Cristian Mungiu, este mai degrabă o demonstrație retorică decât o reflecție autentică asupra unui caz, celebru în epocă, în care copiii unei familii de români au fost luați din familie de protecția copilului din Norvegia.
Critica de film a ieșit de ceva vreme din revistele culturale și a ajuns în feed-uri, comentarii și dispute publice, care depășesc adesea filmele în sine. Am invitat regizori, critici, curatori, jurnaliști și autori care scriu despre cinema să răspundă la câteva întrebări despre rolul criticii de film astăzi și relația dintre cinema, public și mediul digital.
★★★★★☆☆☆☆☆
Animat de un tur de forță al actriței Ana Dumitrașcu și lansat ieri în premieră mondială la Festivalul de Film de la Cannes, „Jurnalul unei cameriste” de Radu Jude este un omagiu incredibil adus milioanelor de românce care fac muncă de îngrijire în Vestul Europei.
Poposim în biblioteca scriitoarei Ruxandra Burcescu pentru o discuție despre cel mai nou roman al acesteia: „Greu de pătruns în pădurea de mesteceni”. O conversație despre istorie, iubire, proces creativ și planurile Ruxandrei Burcescu pentru o nouă carte, dedicată prieteniilor între femei.
