★★★★★☆☆☆☆☆
Filmul „Țăndări”, scris și regizat de publicitarul cu state vechi Bogdan Naumovici, e un bun prilej de analiză și meditație asupra diverselor forme de eșec în cinema, reunite în acest film.
Cartea lui Andrei Gorzo are, în unele părți, acțiunea atât de improbabilă, încât ai senzația că citești într-adevăr un roman cu spioni. Alteori, energia narativă are o încărcătură judiciară, de atenție exorbitantă pentru detaliu.
Printre spectacolele cu un singur actor, Prima facie, regia Andrei Huțuleac, cu Corina Moise, și Ochii mamei, regia Tania Drăghici, cu Vlad Ionuț Popescu, sunt două vârfuri ale anului trecut.
Dialog cu autoarea turcă Defne Suman, o povestitoare-călătoare atentă la derapajele puterii, interesată de memorie și de pliurile istoriei.
Interpretat de actorul german Franz Rogowski, Bird, din filmul omonim regizat de Andrea Arnold. e unul dintre cele mai delicate și misterioase personaje pe care le-am văzut în ultimii ani pe marele ecran. E tandru, jucăuș, magnetic, melancolic, în parte om care-și caută trecutul, în parte ființă care zboară fără aripi.
★★★★★☆☆☆☆☆
Terminasem de citit „Căutătorul de comori”, romanul lui Daniel Roxin, cu câteva zile înainte ca știrea furtului unor artefacte mai mult sau mai puțin dacice dintr-un muzeu din Olanda să devină globală. O simplă coincidență, s-ar zice. Dar după o astfel de carte cine mai crede în coincidențe?
Un fragment dintr-un roman despre maternitate, tensionat ca un thriller, primul semnat de una dintre cele mai titrate scriitoare din Irlanda contemporană după mai bine de un deceniu.
★★★★★☆☆☆☆☆
The Substance, noul film al regizoarei Coralie Fargeat, e o meditație nerușinată despre îmbătrânire cuplată la o dorință aproape infantilă de a figura ireprezentabilul. Rezultatul depășește așteptările.
În „Balada necunoscutului”, noul ei roman, Cristina Vremeș urmărește relația unei fiice cu tatăl său. Cei doi pornesc într-o călătorie în care observă atent umanitatea din jurul lor.
În romanele scriitoarei britanice Anna Mazzola se reflectă profesia acesteia, de avocat specializat în drepturile omului. „Fata mecanică”, recent apărut la Humanitas, nu face excepție.
David Lynch a încetat din viață la 78 de ani. Am invitat șapte prieteni Scena9, cinefili din domenii diverse, să ne spună ce a lăsat regizorul și producătorul american de film în viețile lor. Spoiler: e mult mai mult decât „Twin Peaks”.
Anul 2024 a continuat o direcție de reașezare a temelor, perspectivelor și conceptelor teatrale, cu start din dramaturgie, care a înflorit în ultimii ani.
Am rugat-o pe Ionela Băluță, una dintre coordonatoarele antologiei „Cum am devenit feministă”, să ne spună cum aterizează acesta într-un moment istoric, în care vedem crescând un nou val de misoginism și antifeminism. Bonus: fragmente din textele prezente în volum.
Cinci tablouri sonore înfăptuite de unii dintre cei mai renumiţi şi înzestraţi pianişti ai secolului trecut.
★★★★★☆☆☆☆☆
„All We Imagine as Light”, regizat de cineasta Payal Kapadia (din 24 ianuarie în cinematografe), pune în scenă experiența imanentă a sororității pe fundalul unei țări în plină mutație socială.
O lectură critică a cărții „Religia woke”, în care Jean-François Braunstein ia în vizor teorii ale mișcărilor woke despre trei mari teritorii de luptă: genul, rasa și adevărul.
Citește un fragment din romanul lui Ahmet Altan, o poveste despre dragoste și o metaforă a unei țări care nu se mai recunoaște.
★★★★★☆☆☆☆☆
Socotelile testamentare ale lui Clint Eastwood lasă loc, în „Juror #2” (disponibil pe Max), unei dileme morale clasice din care a dispărut orice urmă de sfătoșenie.
Citește un fragment din noul roman a lui Cătălin Dorian Florescu, care spune povestea Foișorului de Foc.
Andreea Chirică a ilustrat poemul „mood swings” de Alberto Păduraru, apărut în volumul său de debut, „Cartea cu Moace” (2023, Dezarticulat).
Citește un fragment din romanul lui Tan Twan Eng, nominalizat la Booker Prize 2023. O poveste bazată pe pe evenimente reale despre colonialism, prietenie, dragoste și rasă.
Noii Cititori vorbesc despre pandemie, Holodomor și amintiri despre regimuri totalitare.
Anul 2025 a început cu „Nosferatu” de Robert Eggers, o dihanie de imagini mișcătoare care concretizează o idee mare și fixă: să urle cât mai tare. Cinematografic vorbind, vestea bună pentru lunile următoare e că după catastrofa asta nu se poate merge decât în sus.
Ce cărți, filme, muzici și toate celelalte arte descoperite în 2024 vrem să ducem cu noi în 2025? Am invitat redacția extinsă de la Scena9 să răspundă.
Un creative director și un designer grafic vorbesc deschis despre design, despre arta, munca și ideile care încap într-un poster bun, și locul acestuia în spațiul public.
