★★★★★☆☆☆☆☆
Pornind de la un incident cât se poate de banal – amorezarea neîmpărtășită –, filmul „Drømmer/Visuri – Jurnalul primei iubiri” țese o ditamai dezbaterea despre implicațiile etice ale situației, pendulând fără scăpare între despicarea firului în patru și teoria chibritului.
Cum poate o compoziție să meargă dincolo de funcția unei coloane sonore tradiționale, revelând sensuri ascunse.
Horror pe scenă, gânduri despre bunica și o întâlnire a lumii vechi rurale românești cu lumea nouă urbană occidentală.
Câte impresii încap într-o singură zi la FITS — sau de la Victor Rebengiuc vorbind candid despre moarte și teatru absurd la Cristian Mungiu și complexele românilor, Kathleen Turner la Hipodrom și ce se mai citește în Ziarul Orizontal al lui Dan Perjovschi.
Un interviu cu Tomáš Šenkyřík, muzicolog și ecolog acustic despre sunet ca formă de grijă, despre cum poate fi salvată natura pas cu pas, cu multă răbdare și atenție și despre cum putem învăța să ascultăm lumea din jurul nostru — dacă ne trezim devreme și ne ținem gura.
Un tânăr poet explică cum a ajuns la cel mai nou volum de poezii: „Puterea micului om nu foarte divers”.
Două spectacole de la FITS, „Perfecțiunea circului” și „Non-stop conjugal”, vorbesc, fiecare în felul său, despre ce înseamnă să construiești o relație: cu trupul, cu partenerul, cu publicul.
★★★★★☆☆☆☆☆
Spectacolul A Girl’s Story aduce în scenă textul prin care Annie Ernaux, scriitoare premiată cu Nobel, își investighează debutul vieții sexuale în 1958 - un eveniment haotic, revizitat și redefinit ca traumă.
În loc de cronica unei tragedii rurale și amoroase anunțate, am pătruns în culisele „Nunții însângerate” (r. Hunor Horvath). Acolo, l-am întrebat pe unul dintre actorii din rolurile principale ce iubește cel mai mult înainte să iasă pe scenă.
Ce se întâmplă în culisele unui spectacol-manifest despre posibile finaluri ale lumii? Vezi aici cum resimt tinerii actori din spectacolul „Ultima generație” emoțiile dinainte de ridicarea cortinei la FITS.
Poetul german Durs Grünbein se hotărăște să vorbească despre fascism când ar fi putut să vorbească despre poezie. Și bine face.
Intră în culisele unuia dintre cele mai hot spectacole ale sezonului, în regia lui Gabriel Sandu, în direct de la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu.
Trei spectacole văzute la Wiener Festwochen arată cum arta politică poate fi incendiară. Vorbesc despre boală și memorie, despre trecut fascist și abuzul asupra femeilor în artă.
Înainte de a 32-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, am stat de vorbă cu artista ale cărei coregrafii sunt prezente în multe dintre spectacolele din festival.
Dintre case vechi și tăcute de lemn, boxe răsunătoare și artiști care să ne scoată din rutine & ecrane la Jazz in the Park, am căutat răspunsuri la o întrebare cu două capete care mă tot încolțește. Ce rol are muzica într-o lume tot mai tensionată și cum o mai ascultăm, când suferința celorlalți tinde să devină zgomot de fundal?
Un avocat român își caută fiul pierdut, o cercetătoare afgană vrea să rescrie istoria. Vezi cum se întrepătrund aceste călătorii în noul roman al lui Florin Chirculescu, „Orfanii”.
Noii Cititori ne spun ce au învățat din doi ani de scris cronici de carte pentru copii.
Citește câteva fragmente dintr-o antologie de proză queer necesară.
Casa Memorială „Dinu Lipatti”, a fost listată la vânzare pe platforma de anunțuri imobiliare Storia. O mână de artiști, jurnaliști, muzicieni și activiști au protestat împotriva deciziei.
Cine este Dinu Lipatti și de ce pare mai apreciat în străinătate decât în țara natală?
Tema femicidului, a violenței sexuale și a abuzurilor domestice a ajuns în teatru în special datorită femeilor.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Eephus”, o observație blândă, camaraderească a unei comunități de amatori de baseball de pe coasta de est a Americii. Înainte ca terenul local să fie transformat în școală, oamenii se întâlnesc pentru o ultimă partidă în care își varsă tot sufletul.
„Sublunar” înseamnă în opoziție față de lună, pământean – un alt mod de a defini umanul. Tot „Sublunar” a fost și o serie de evenimente și de rezidențe artistice preocupate de performance ca spațiu, în care numirea devine o „chestiune de situare și de co-existență între sensuri intuitive și contraintuitive”.
Un grup de artiști se încăpățânează de peste zece ani să țină în picioare un eveniment care a devenit statement al opoziției culturale din Budapesta.
Un dialog deschis despre mâini, pian, vise, muncă și bucuria de a face ce-ți place.
