Exploratori / LGBT
„Good News” - imagini din intimitatea unui cuplu queer
Oana Filip
Un interviu cu artistele Daniela Groza Pop și Ioana Groza Pop despre o serie fotografică autobiografică despre cum arată dragostea.
Un interviu cu artistele Daniela Groza Pop și Ioana Groza Pop despre o serie fotografică autobiografică despre cum arată dragostea.
Bianca Jitaru, aka Eligarf, este probabil singura artistă queer, out și mainstream din România. A muncit în Italia, face tâmplărie în Chitila și are piese cu milioane de views. A cântat (neo)manele live în cluburi unde așa ceva nu s-ar fi pomenit acum 15 ani. Citește povestea unei artiste ieșite din toate cutiile.
Zeci de cupluri, peste a căror iubire legile românești scriu „interzis”, au dat statul român în judecată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Aceasta este povestea unuia dintre ele, spusă din interior.
La Oradea, interdicția oficială din partea Primăriei n-a reușit să oprească primul marș Pride din oraș. Doar l-a făcut mai îngust. Mai ocolit. Mai greu de găsit pe hartă.
Celeste și-a făcut debutul online în pandemie, la 15 ani, postând pe Instagram și TikTok clipuri cu transformările sale. A strâns rapid 10.000 de urmăritori, într-o vreme în care puținx creatorx făceau asta în România. Astăzi, la 21 de ani, își recunoaște curajul de atunci și ne ajută să înțelegem cum a influențat-o toată această perioadă.
Un TikToker român vorbește despre responsabilitatea de a transmite un mesaj pozitiv urmăritorilor lui.
Am stat de vorbă cu o femeie reverend despre primul Pride în România, dragostea creștină și homofobie.
Citește câteva fragmente dintr-o antologie de proză queer necesară.
„The Watermelon Woman” (1996) al lui Cheryl Dunye e ca un cocktail molotov făcut în sufragerie, pregătit într-o sticluță de suc: nimic nu-i anunță puterea, fervoarea acidulată.
Pornind de la cazul lui Andrei Moran-Nae, profesorul universitar care a venit la orele sale de la Facultatea de Limbi Străine îmbrăcat în haine în mod tradițional feminine și a devenit apoi victima unui linșaj public și de presă, Iulian Bocai vorbește despre necesitatea toleranței și revoltei în societate.
★★★★★☆☆☆☆☆
Spectacolul Lupte și metamorfoze reunește cele două cărți ale scriitorului francez Edouard Louis despre tatăl, respectiv mama sa.
Trei mame curajoase au scris scrisori pentru copiii lor LGBT+ - declarații de iubire, dar și strigăte de luptă pentru familii LGBT+ vizibile în România.
★★★★★☆☆☆☆☆
Poeme-protest, strigăte, iubire, despărțiri & familie, la a doua ediție a festivalului de arte queer Art200.
De Ziua Internațională a Persoanelor Non-Binare, o invitație la reflecție despre nevoia unui limbaj inclusiv, care să reformeze felurile tradiționale de a oglindi genul.
Trei poveşti dintr‑o Românie foarte apropiată în timp de a ta, în care a fi homosexual era interzis prin lege.
Ce caută cuvântul toleranță pe steag bisericesc? s-a întrebat politicianul conservator în fața unei lucrări a artistului Bendek Levente?
Fotograful Aleksandar Cronogorac, născut în Austria din părinți de origini iugoslave, a fotografiat comunitatea trans din 11 țări din Balcani, plus Turcia.
O cercetătoare poloneză explică de ce a ajuns Polonia cea mai homofobă țară din Europa.
Am stat de vorbă cu Diego Aramburo, un regizor bolivian care și-a schimbat identitatea juridică (a devenit femeie în acte) ca parte dintr-un performance pe termen lung.
A fost săptămâna Pride în Cluj și am prins cele două manifestații într-un album foto și 11 povești.
O fotografă documentează istoriile de viață ale unor femei LGBTQ din România și familiile lor informale, pe care legea nu le recunoaște.
Un bărbat se caută pe sine între identitatea religioasă și orientarea sexuală
În luna Pride, anul în care Coaliția pentru Familie cere în România doar familii hetero, am citit 7 cărți numai bune de topit prejudecăți.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.