★★★★★☆☆☆☆☆
Rece precum climatul zonei în care îi este plasată acțiunea, „Fjord”, cel mai nou film al lui Cristian Mungiu, este mai degrabă o demonstrație retorică decât o reflecție autentică asupra unui caz, celebru în epocă, în care copiii unei familii de români au fost luați din familie de protecția copilului din Norvegia.
Regizoarea Natalie Musteață, de origine română, și Alexander Singh, partenerul său, au câștigat anul acesta Oscarul pentru cel mai bun film scurt. Am stat de vorbă cu Natalie și cu mama sa, Roxana Marcoci, în biroul luminos de la MoMA - Museum of Modern Art din New York , unde aceasta din urmă conduce departamentul de fotografie. Am pornit de la povestea emigrării mamei și am ajuns la identitate și aparținere, Brâncuși și Yorgos Lanthimos, feminism și feminisme, artă și generațiile. Dar, înainte de toate, am descoperit o poveste despre familie și cunoaștere.
★★★★★☆☆☆☆☆
Regele divertismentului Steven Spielberg antrenează spectatorul într-o nouă alergătură pe urmele omuleților verzi care îl obsedează de la începuturi. Mai degrabă film mutant decât recapitulare docilă a filmografiei sub formă de ceremonial, „Disclosure Day” aduce a anti-blockbuster care își asumă riscul bizareriei.
ICAR urcă în online scurte eseuri video despre momentele esențiale ale filmului românesc.
12 chestii care ne-au făcut curioși săptămâna asta: festival de film făcut de liceeni, poezie, noapte albă la muzeu și matematici simpatice.
Mungiu se întoarce la Cannes cu un film despre o criză existențială.
Cum organizezi un festival de film când ai 15-19 ani? E super simplu, hai să-ți zică organizatorii Super Film Festival.
Street Delivery, muzică lăutărească, discuții serioase despre asasinate politice și geografii personale.
În ultimii 25 de ani, cât am stat cu nasul în ecrane, multe orașe din România au intrat în declin și au rămas fără locuitori.
17 (șaptesprezece!) de trecut în agenda de caniculă: de la teatru documentar și proiecții caritabile la world music, afro-jazz, fact-checking, limonadă, donații și petreceri prin palate vechi.
Iain Smith e un scoțian simpatic și bonom, care are în spate o carieră uriașă de producător de film.
Marele Picnic ShortsUP a readus la viață Grădina Botanică. O mână de oameni strânge de 2 ani 4.000 de bucureșteni la filme scurte, burgeri și limonadă, noaptea printre sere și magnolii. Cum se face?
Chiar dacă murim de cald, putem ieși din casă să mai vedem un film sau să vorbim despre etică și gastronomie.
Recomandările culturale pentru o săptămână plină și variată, c-am vrea să nu se mai termine.
De meserie dansatoare și coregrafă, Judith debutează în cinema în rolul Sandrei din filmul lui Cristi Puiu.
Dacă v-ați plictisit săptămâna trecută în București, săptămâna asta n-o să mai aveți loc de festivaluri.
Day 2 of my San Sebastian IFF experience: bodies constructed and politics. Starring: Joseph Gordon-Levitt, Sigourney Weaver, Oliver Stone, and Ken Loach.
Din cele peste 150 de evenimente din 10 orașe românești, am făcut o hartă orientativă și subiectivă.
Artă contemporană, lansarea Centrului de Fotografie Documentară, muzici libere și dezbateri. Bonus: 5 zile de târg de carte.
Cum văd adolescenții din 2016 documentarele despre adolescență realizate de studioul Al. Sahia? Am aflat de la o proiecție One World Romania la liceu.
Sărbătorim sfinți și țări, cu zile libere, conferințe, muzică și film.
★★★★★☆☆☆☆☆
În „Aliatul”, Zemeckis a reușit să filmeze una dintre cele mai proaste scene de sex ale anului.
Am pregătit 8 recomandări pentru săptămâna de film documentar intensiv, care începe azi, odată cu Festivalul One World Romania.
Îți recomandăm 5 filme din competiția BIEFF, festivalul care umblă prin cotloanele cele mai creative ale filmului contemporan.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.
