Filmele lui Elia Suileman desenează portretul unor teritorii interioare prinse între conflict și tandrețe. Favorit al festivalurilor, regizorul revine anul ăsta la București, la Les Films de Cannes.
Citiți un fragment din „Endurance. Incredibila călătorie a lui Shackleton”, una dintre cele mai spectaculoase povești de supraviețuire ale secolului XX.
Am citit notele de călătorie ale lui Jean Bart ca să aflu cum se vedea America prin ochii unui român la începutul secolului 20.
O explorare a jurnalelor scrise de exploratori români care și-au luat lumea în cap și-au ajuns în Europa, Asia, Africa și Antarctica.
Deși Alex n-a putut niciodată să vadă mai mult decât niște jocuri de lumini, s-a împrietenit cu primul lui calculator, așa că nu i-a luat mult să-și aleagă o profesie.
Mamă singură și sudor, Elena Drăgan nu a avut timp de pasiuni. Până când s-a pensionat și a descoperit pescuitul.
Pompiliu Sterian e aproape de-o vârstă cu România. L-am rugat să ne fie ghid prin propria viață, în care a cunoscut pe propria piele antisemitismul, în care a lucrat ca ziarist, pentru ca la vârsta a patra să devină blogger și actor.
Ioana Panait s-a născut când Primul Război Mondial nu se sfârșise, iar istoria României unite nu începuse. Am fost s-o cunoaștem și să-i spunem povestea.
Despre cenzură, alegeri și cinema cu Iosif Demian, regizorul filmului „Baloane de curcubeu”. După nenumărate tăieturi impuse de cenzori, peste 3 decenii de uzură și atacul unei ciuperci australiene, filmul a fost recent restaurat.
Gabriel Săndoiu predă filosofie și logică la Liceul Sf. Sava și e unul dintre cei mai buni profesori pe care-i știu. Am stat o zi la pescuit și am vorbit despre școală, cunoștințe și rolul unui filosof în spațiul public.
Ion Barbu consideră Petrila un laborator viu. Odată cu moartea minei, joaca sa artistică poate fi o salvare pentru oraș.
Doi fotografi spanioli lucrează la o carte despre relația pe care românii o au cu natura.
Prima mea știre a fost despre o femeie înecată într-un lac. Eram în clasa a opta, în tabăra de jurnalism școlar de la Ciric.
Sunt într-un tren în vara lui '90. Citesc, mă joc, spun poezii în engleză, scriu. Atât știu. Așa începe.
Am trecut prin mai toate ecosistemele presei scrise, de la redacțiile ziarelor muribunde, la fabuloase publicații imaginare.
Mi-am tratat frica cea mai mare - cea de a vorbi cu oamenii, și mai ales de a-i confrunta - prin a face o meserie din asta.
Am obținut fonduri de la Soros, am fost printre primii jurnaliști din România finanțați de celebrul conspirator.
O mie de tineri din București au ieșit pe străzi să ne avertizeze că trebuie să luăm măsuri pentru planeta noastră bolnavă.
Am vorbit cu 11 români răspândiți prin toate colțurile lumii, în căutare unei vieți mai bune - din Norvegia până în Canada și Dubai - care au ales să vină la protestul diasporei de pe 10 august,
Pe 9 iunie, am fost la un protest al extremei drepte și un marș pentru drepturile LGBT, la un miting politic împotriva „statului paralel” și la o piesă de teatru cu proțap pe bani publici.
Am întrebat oameni din opt țări ce efecte au avut protestele recente în societățile din care fac parte.
Cum se văd protestele care au scos sute de mii de oameni în stradă, în ilustrații & gif-uri semnate de 10 artiști.
