De-a lungul ultimelor luni, ne-am propus să înțelegem ce presupune procesul consolidării, atât din perspectiva celor ce au trecut sau trec prin această experiență, cât și a celor ce gestionează astfel de lucrări.
Deși garsoniera în care locuia a fost consolidată, Hildegard Ignătescu nu s-a mai putut muta înapoi. Spune că procesul consolidării a fost „de două ori traumatizant".
Sandra Ionescu este președinta asociației de proprietari din Boteanu 3A-3B, bloc aflat acum în proces de consolidare, și vine aproape săptămânal pentru a vedea cum evoluează șantierul deschis acum mai bine de-un an.
Am fost la Dance Bridges - Accept and Connect, primul festival de dans incluziv și dans-terapie din România. Am văzut cum dansul creează o comunitate și am simțit deschiderea pe care o poate avea un spectacol ai cărui dansatori trec dincolo de așteptările convenționale.
Am fost în atelierul pictorului Șerban Savu, care a reprezentat România la Bienala de la Veneția de anul trecut. Am vorbit pe larg despre drumul lui prin arte și idei, și despre cum s-a inspirat din Tițian, Poussin și din realismul socialist pentru a reda viața cotidiană ce se deschide în fața ferestrei, despre cum arată programul lui de atelier și nesiguranța continuă cu care munca artistică vine la pachet.
Clădirile, bunurile și banii confiscați de la infractori ar putea fi date înapoi comunității, pentru a-i ajuta pe cei care au cea mai mare nevoie. România a adoptat în urmă cu aproape zece ani legislația europeană care ar putea permite acest lucru. În realitate, însă, suntem departe de o refolosire eficientă a acestor resurse.
După invazia totală a Rusiei în Ucrainei, habitatul natural al Deltei Dunării a fost amenințat atât de război, cât și de creșterea traficului naval, redirecționat către această zonă. Acest reportaj analizează impactul, dar se uită și la soluțiile la care lucrează atât ucraineni, cât și români, pentru a proteja Delta.
Ce se întâmplă cu bunurile confiscate de la traficanți și infractori și cum pot fi ele de ajutor comunității? O anchetă care explorează reutilizarea acestor bunuri în Spania, Italia și România, cu focus pe impact, provocări și posibile soluții.
Mihaela Cîmpeanu vorbește despre ce înseamnă să fii artistă romă în România zilelor noastre, despre rasismul adânc înfipt în instituții și atitudini, dar și despre puterea de a merge înainte. Lucrările artistei fac referire la situația dezavantajată a romilor și a femeilor în societate și au fost expuse la Bienala de Arte de la Veneția în 2007, pe când era încă studentă.
Doamna Mița este frizerița unui spital din centrul capitalei. Îi pregătește pe pacienți pentru operațiile și intervențiile pe care urmează să le efectueze doctorii, iar pe cei internați vreme îndelungată îi ajută să se îngrijească. Nu îi este ușor să fie martoră la suferință, dar gândul că ajută pe cineva să-și păstreze demnitatea și stima de sine în momente grele, o ajută.
Fomo și decolonialism, muncă și proteste, la a 60-a ediție a Bienalei. „Orice vizită la Bienală vine și cu euforia unor posibilități, limitate doar de timpul, perspicacitatea sau anduranța proprie.”
Am vorbit cu fotojurnalistul Vadim Ghirda despre bine și rău, deziluzie și speranță, frumusețe și frică. Despre jurnalism și relația din ce în ce mai complicată cu adevărul, despre eroii neștiuți care fac posibilă munca corespondenților de război. Despre bagajul de suferințe pe care l-a adunat în cei 34 de ani, de când merge în inima conflictelor din toată lumea.
Maria Guțu e o fotografă tânără din Republica Moldova. Urcă în microbuz și coboară într-un sat de la capăt de linie, prin care se plimbă până găsește oamenii cărora le realizează portrete pline de empatie și de pace.
O treime din studentele din România spun că au fost hărțuite sexual. Mediul universitar e însă reticent să accepte că se confruntă cu o problemă de mari proporții și să înceapă un proces real de schimbare. Echipa Centrului FILIA face o muncă uriașă de cercetare și propune soluții ca să sporească siguranța studentelor.
(I) Remember Europe e o călătorie fotografică prin centrele Europei, un proiect despre graniță ca noțiune subiectivă și schimbătoare.
Am stat de vorbă cu artista Nona Inescu pe o bancă în Grădina Botanică din București despre punțile dintre noi și natură, despre vulcani și trovanți, despre flori, apocalipsa climatică și focul care ne așteaptă după colț.
Ce păstrăm din înțelepciunea tradițională pentru a inova spre un viitor mai bun.
Invazia Rusiei în Ucraina a schimbat statutul României ca exportator de cereale și rută de tranzit.
Am stat de vorbă cu artistul japonez Masahito Ono, care, prin instalații, film și fotografie ne face să ne gândim la efemeritatea vieții și a naturii.
Pentru sistemul medical românesc, oamenii care-și trăiesc ultimele clipe devin adesea obiecte. Părinții și bunicii noștri merită finaluri mai demne, cu mai puțină durere și mai multă empatie.
Timp de 120 de ani, Câmpina a crescut în jurul unui colos industrial prin venele căruia curgea petrol. Acum, când conductele s-au golit, iar orașul s-a moleșit, niște oameni vor să vadă ce și cum poate fi salvat.
Fotojurnalistul brazilian Lalo de Almeida documentează din 2009 ciopârțirea pădurii amazoniene.
Am stat de vorbă cu Walter Robinson, jurnalistul care a coordonat echipa Spotlight de la The Boston Globe în investigația despre preoții catolici pedofili din Massachusetts.
Andrei Kurkov, probabil cel mai cunoscut scriitor ucrainean de azi, tradus în 65 de țări, și președinte al PEN Ucraina, a fost prezent la București, în cadrul unui turneu internațional de întâlniri cu publicul pe timp de război.
Un dialog necesar cu cercetătoarele Amelia Bonea & Irina Nastasă-Matei, despre munca din spatele volumului „Negotiating In/visibility”, pe care l-au editat. Cartea e dedicată femeilor din inginerie, medicină și alte științe, ale căror contribuții importante au fost trecute cu vederea.
Am invitat patru autoare să vorbim despre lipsa femeilor din manualele de literatură română și despre efectele acestei absențe.
Despre forța unui protest istoric, cu Pamela Hogan, producătoare și regizoare americană care a documentat în Ziua în care Islanda a stat pe loc un moment decisiv pentru drepturile femeilor din Europa.
