★★★★★☆☆☆☆☆
Carte / Tranziție
Samson scrie un roman
Mihnea Bâlici
După un roman fantastic, Cosmin Perța schimbă macazul în direcția realismului social, prin „Ca să nu se aleagă praful de toate”.
★★★★★☆☆☆☆☆
După un roman fantastic, Cosmin Perța schimbă macazul în direcția realismului social, prin „Ca să nu se aleagă praful de toate”.
Muzica trap românească e populară de cel puțin zece ani, dar abia acum, după ce Gheboasă a urcat pentru prima dată pe scenele festivalurilor mainstream, s-a creat un scandal național în jurul versurilor vulgare.
Prima lecţie stoică e, atunci, chiar aceasta: să înţelegem ce stă cu adevărat în puterea noastră să facem, în fiecare situaţie de viaţă.
Gânduri din primele zile ale Festivalului George Enescu. Cum s-au auzit violoncelistul Gautier Capuçon, pianistul Pierre-Laurent Aimard, violonista Patricia Kopacinskaia sau instrumentiștii din Ensemble Intercontemporain.
★★★★★☆☆☆☆☆
Spectacol explicit militant feminist, Apocalipsa gospodinelor este o combinație explozivă de istorii personale, ale artistelor și nu numai.
Am stat de vorbă cu Alex Calangiu, actorul craiovean care joacă rolul principal în „Libertate”, cel mai nou film al lui Tudor Giurgiu.
★★★★★☆☆☆☆☆
Magyrosaurus Dacus este un spectacol unic în România prin modul în care jonglează cu documentarea și arhivele.
★★★★★☆☆☆☆☆
Premiera din debutul noului festival de la Teatrul Excelsior X-FEST, Două ore cu pauză marchează revenirea Gianinei Cărbunariu după mulți ani într-un teatru bucureștean.
O treime din studentele din România spun că au fost hărțuite sexual. Mediul universitar e însă reticent să accepte că se confruntă cu o problemă de mari proporții și să înceapă un proces real de schimbare. Echipa Centrului FILIA face o muncă uriașă de cercetare și propune soluții ca să sporească siguranța studentelor.
Facebook, după cum o spun mulți autori din „Viața pe Facebook”, este un dușman cam în aceeași măsură în care este și un prieten.
Spectacolul „Oameni și arme” de David Schwartz documentează viața oamenilor din Cugir, cât de bine se trăia din producția de arme înainte de Revoluție și care este soarta orașului astăzi.
După publicarea unei investigații care arată abuzurile unui profesor de la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, am ales să i repovestim în formă ilustrată, pentru că sperăm s-o facă să circule cât mai departe
Comportamentele abuzive și hărțuirea sexuală nu sunt luate în serios de universitățile românești. Uneori aceste comportamente afectează generații de studenți, cum e și în cazul lui Horea-Mihai Bădău, lector universitar doctor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București. Ani de zile, zeci de studente, fără să știe una de cealaltă, au fost victimele unui tipar similar de abordare. Nu au vorbit și nici n-au depus plângeri: de teamă că vor pica examene sau licențe, de rușine, crezând că au greșit ele cu ceva pentru că sunt sunate noaptea sau pentru că li se fac declarații de dragoste și avansuri. Multe dintre ele au hotărât acum să vorbească public despre asta.
„Hidra”, statuia lui Costin Ioniță amplasată la Iași în „Luna sculptorilor români”, a stârnit fascinație și revoltă, exaltare sau ură viscerală. Care este istoricul acestei lucrări cu mare încărcătură politică și cum se explică reacțiile violente de care a avut parte la Iași?
„Expoziţia Dan Popescu”, găzduită la palatul Lahovary din București, aduce laolaltă mai mult de 500 de lucrări de la peste 40 de artiști români, cu promisiunea de a împărtăşi cu noi toţi istoria artei adunată în cei 21 de ani de existență a galeriei independente H’art. Un tur subiectiv prin expoziție, prin munca și mintea lui Dan Popescu.
★★★★★☆☆☆☆☆
Ilie Năstase: un băiat catapultat din bezna unei țări comuniste pe scena mare a lumii. „Nasty”: un film de băieți catapultat din ethosul unei țări turbo-capitaliste direct la Cannes. Iar între ei, o mină de posibilități ratate.
Atunci când ne gândim la muzeografi, curatori, restauratori și bibliotecari, probabil că nu ni-i închipuim cu vuvuzele, pancarte și tricouri cu mesaj, protestând în fața clădirii guvernului până la 11 noaptea. Însă exact asta au făcut câteva sute dintre ei sâmbătă, de Noaptea Muzeelor.
Criticul literar Mihai Iovănel vine cu o recoltă bogată de la ediția de anul acesta, cu ficțiune tradusă și autohtonă, poezie, teatru și nonficțiune.
Ce suflet să ai, când un artist pe care se presupune că-l respecți, dacă nu chiar idolatrizezi, aduce bucuros un român pe scenă, să cânte alături de el, iar tu să începi să fluieri?
Bucureștiul este un ecran. Oricât de multe filme ne-am lua, e de așteptat să intre din când în când și câte o reclamă.
Am mers într-o zi de primăvară călduroasă să văd cum reușește Andrei Dinescu să-i aducă mai aproape pe tineri de libertate, să-i cunosc și să îi ascult. Shamanelism este un proiect care își propune să contribuie la identitatea culturală a romilor aflați în detenție.
Cei care au reușit să facă din Delta Văcărești un parc natural încearcă să mai ofere Bucureștiului o oază de verdeață protejată prin lege: Pajiștea Petricani, aflată în nordul Bucureștiului. Am făcut o expediție prin cele șase hectare care adăpostesc zeci de specii de plante și animale și care pot oferi o gură esențială de aer orașului, în condițiile în care temperaturile record devin norma.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Candidatul perfect” e un film „politic” cu o distribuție promițătoare, care însă eșuează lamentabil, pentru că nu înțelege politica, nici măcar la un nivel superficial.
Un interviu cu regizorul Ali Abbasi, care „e clar că gândește profund despre ce pune pe ecran, dar nu se apucă să facă paradă cu asta – lasă tumbele intelectuale pentru alți saltimbanci și laudele pentru lăudători.“
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.