Viață&co / Orașe Mici
Citești Cărtărescu și câștigi
Ioana Cîrlig, Ionuț Sociu
Am fost la Deva ca să vedem cum se întrec liceenii la un concurs de cultură generală.
Am fost la Deva ca să vedem cum se întrec liceenii la un concurs de cultură generală.
În sectorul 5, unde sărăcia e la ordinea zilei, primăria a dat 280.000 de euro unei firme de publicitate din Slobozia, ca să aniverseze Mica Unire cu fasole, cârnați și geto-daci.
Conferențiarul în filosofie Cristian Iftode scrie despre întâlnirea cu Peter Sloterdijk, unul dintre ultimii „grei” ai filosofiei, maestru al provocărilor subversive, ultimul moștenitor al lui Nietzsche.
Am dereticat prin vrafurile cu cărți, filme, idei și experiențe pe care le-am acumulat anul ăsta, să vedem care ne-au rămas cel mai aproape.
O arhivă inevitabil subiectivă a ultimului deceniu, în reportaje, eseuri, analize, micro-documentare, fotografii și ilustrații.
O expoziție din Bucureşti ne întoarce în anii ’20-’30, când antropologia fizică analiza trăsăturile biologice ale oamenilor pentru a defini identitatea naţională românească.
Ultimul an de teatru, despicat în spectacole ce dezbat probleme actuale. Partea a doua.
Redactorii Scena9 îți dau pe semnătură cele două-trei chestii pentru care și-ar rupe timp din programul zilnic.
Sâmbătă, 25 august, acoperișul Palatului Episcopiei Greco-Catolice din Oradea a luat foc. Un turn s-a prăbușit în stradă, breaking news-ul s-a întins odată cu flăcările pe ecranele televizoarelor și-n live-urile de pe net.
Ce fel de istorie a României tipărește Primăria București pentru elevi? Am aruncat un ochi critic peste cărțile tipărite pe bani publici în proiectul „Centenarul Marii Uniri Explicat Tinerilor”.
În praful istoriei noastre recente, am dat peste Coruț. Pavel Coruț. Scriitor și fost contraspion.
Un arhitect atrage atenția asupra degradării Hotelului Concordia, locul în care s-a decis dubla alegere a lui Cuza. Un istoric desface câteva mituri legate de Unirea Principatelor.
Sărbătorim sfinți și țări, cu zile libere, conferințe, muzică și film.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Notes on the Afterlife” e o expoziție impecabilă, dar față de care nu pot să-mi maschez aversiunea.
2017 a fost un an politic mizerabil, dar și unul excelent dpdv literar, la toate capitolele: poezie, proză, nonficțiune.
Un meniu cald cu evenimente culturale pentru ultimele zile de frig.
Un istoric elvețian mi-a spus ce nu știam despre Zelea Codreanu.
Am fost la conferința „Jertfa Unirii noastre” la Universitatea Populară „Ioan I. Dalles” și am întocmit un mic dicționar care să-l explice pe Dan Puric.
De la cârciuma „La Meteor”, la o reinterpretare a „Luceafărului” lui Eminescu în cheie astronomică. Ce găsești când pornești pe coclauri, pe urma unor evenimente cosmice.
Am fost la o expoziție care te trece printr-un secol de design românesc de obiect: de la Piticot la Albalux, de la Dacia la Guban.
I-am scris o scrisoare Sofiei Nădejde, femeia care l-a certat pe Maiorescu pentru că susținea inferioritatea femeilor față de bărbați.
Cea mai nouă statuie din București, un general Berthelot de peste trei metri, a costat 400.000 de euro, bani publici.
Pentru că luna trecută am devoalat un fals Nobel, ne-am gândit să ne întrebăm cititorii ce cred că e adevărat sau fals.
Artista Alexandra Croitoru îi încurajează pe români să-și scrie singuri istoria într-o frescă a memoriei colective.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.