Când a ieșit din facultate, Alex știa că de ani buni posturile din teatre sunt blocate, așa că nu s-a gândit o clipă că s-ar putea angaja pe undeva. De atunci a tot învățat chestii.
În weekendul de după încheierea stării de urgență, ne-am plimbat între Constanța și Mamaia, să vedem cum iese litoralul din carantină.
★★★★★☆☆☆☆☆
Filmul „Taximetriști” (2023, r. Bogdan Theodor Olteanu) e un ghiveci cu de toate, care te încălzește, te face să simți chestii și reușește toate astea în ciuda limitărilor de ingrediente.
Cine se zbate ca Bucureștiul să devină un oraș mai sigur - pentru pietoni, dar și pentru șoferi - și de ce mor oameni în războiul ăsta?
★★★★★☆☆☆☆☆
Cine l-a ucis pe tata? este un spectacol frumos despre identitate, precaritate și traumă familială, despre cum politica determină modul de a gândi și despre cum putem schimba propria mentalitate.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Candidatul perfect” e un film „politic” cu o distribuție promițătoare, care însă eșuează lamentabil, pentru că nu înțelege politica, nici măcar la un nivel superficial.
Închiderea librăriei independente La Două Bufnițe din Timișoara este simptomatică pentru întregul sector cultural românesc, unde librăriile dispar, bibliotecile se închid, cifrele care arată că citim cel mai puțin din Europa rămân constante, iar TVA-ul pentru cărți tocmai a devenit cel mai mare din UE.
Nu vă dau spoilere, dar e cu mult: post-punk revival, intrăm și în zona de pop experimental à la FKA Twigs sau mai-puțin-cunoscutx-dar-foarte-cool Geo Aghinea, plus doza de minimal pop & post-club marca Smerz, un pic de spacey dream pop de la Oklou și la final te așteaptă o listă cu artiștx locali pe care chiar merită să-i urmărești și albumele lor scoase anul ăsta.
A început mărțișoriada, dar orașele nu trăiesc doar din asta: sunt talk-uri, expoziții, concerte, party-uri și piese bune de văzut. Eu am făcut selecția, Vezi ce ți se potrivește și ieși din casă, mai ales că și soarele și-a făcut curaj zilele astea.
Ceva nu merge bine. Ne știm între noi prea mult și ne criticăm prea puțin.
Îl știți pe Alexandru Potocean? E unul dintre cei mai apreciați tineri actori români. Ne-am întâlnit cu el la bere și i-am scris povestea.
Fotograful Alex Gâlmeanu a fost la Festivalul de la Cannes și s-a întors cu o galerie foto și câteva întrebări despre cinema, lux și sacrificii.
Istoria cinematografiei queer este și o istorie a reprimării.
★★★★★☆☆☆☆☆
În filmul „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”, o regizoare tânără pregătește un spectacol în Piața Constituției despre masacrul evreilor de la Odessa (unde în jur de 18 000 au fost uciși de armata română).
Cum ai convinge un puști să citească Topîrceanu? / I-aș da cartea mea, că e cu femei, alcool și bătălii, și poate i se face poftă de mai mult.
Care sunt spectacolele din București în care joacă cei mai cunoscuți actori ai momentului?
Unul dintre cei mai relevanți jurnaliști din zilele noastre a adunat într-o carte întâlnirile lui cu lideri de mișcări extremiste, de la Ku Klux Klan, la conspiraționiști.
În mod tradițional, săptămâna asta din noiembrie e a cititului. Din pricina târgului de carte Gaudeamus, dar și a tuturor evenimentelor din oraș legate de cărțile proaspăt lansate.
Despre situația imigranților și accesul la asistență medicală în SUA pe timpul pandemiei, cu Marina Andrei, avocată de emigrări în Los Angeles.
Pentru că încă suntem în august, o lună de vacanță, am ales două thrillere fără ambiții literare, scrise în media literaturii de consum, dar care au unele ambiții intelectuale.
O expoziție la Muzeul Țăranului recompune din filme, fotografii, lucrări artistice și obiecte cotidiene, atmosfera celor mai boeme sate de pe litoralul românesc.
Am adunat aici cinci proiecte din recolta proaspătă de inițiative - culturale, cetățenești, ecologice sau de cercetare - care activează cartiere ale Bucureștiului.
Recent înființatul Teatru Postnațional Interfonic are un proiect pe tema abuzurilor și două spectacole, create în parteneriat cu Institutul Polonez și Institutul Goethe.
Prin ultimele sale filme și spectacolul „Noi suntem EROIne”, Alina Șerban îți dă ocazia să înțelegi dificultățile tinerilor din centrele de plasament și responsabilitatea de a le spune poveștile prin artă.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.
