Am vorbit cu Gondry despre ștampila pusă de Eternal Sunshine, despre provocarea de a face un film mai bun decât cel mai bun film al tău, despre familie, Game of Thrones și vise.
După zece ani petrecuți într-un sat din Germania, scriitorul Ionuț Chiva scrie despre cum s-a întors la Bucureștiul copilăriei, dar care în continuare nu-i spune nimic.
Frații fotografi Mihai și Horațiu Șovăială au adunat timp diapozitive realizate în anii ’60-’70 în România, care îi învățau pe copii cum pot fi niște elemente model ale societății comuniste.
Cine își ia concediu de îngrijire a copilului? Cum se schimbă efectiv viața după apariția copilului?
Împreună cu prietenii de la Cărturești, recomandăm multă proză bună în doze mici.
Cum arată câteva dintre filmele românești pe care le putem vedea în cinematografe începând de vara asta.
O sesiune de pregătit super-pâine în bucătăria-laborator MATERIA Cooking.
Festivalul de jazz de la Gărâna văzut prin ochii a doi dintre cei mai buni fotografi tineri de la noi, cu muzică de pus pe rană și dealuri nesfârșite.
Spune-ne într-un comentariu pe Facebook care e muzicianul tău de jazz preferat și de ce și poți câștiga un abonament de festival la Smida Jazz Fest 2019.
La Ideo Ideis, poeta Svetlana Cârstean și regizorul Bogdan Georgescu au provocat tinerii să scrie poezie și text dramatic despre tot ce simt și ce vor să spună lumii în care cresc.
Ai rămas anul ăsta fără bilet la Enescu? Nu-i nimic. Dacă ai un telefon smart prin preajmă, ai un loc la festival rezervat la tine pe canapea.
Am stat de vorbă cu un tânăr român care s-a alăturat mișcării Extinction Rebellion, una dintre cele mai vocale grupări globale pe teme legate de schimbări climatice.
Citește un fragment din autobiografia lui Snowden, „Dosar permanent”, apărută la editura Editura Nemira.
Romanul lui Daniel Defoe a avut parte de un număr enorm de traduceri, adaptări, comentarii, iar moștenirea lui a depășit cu mult domeniul literar.
Am făcut o selecție cu cele mai interesante evenimente culturale de săptămâna asta: expoziții foto, muzică electronică, dezbateri, festivaluri și un film nou românesc.
A trăit cu 10-15 dolari pe zi, a stat pe la prieteni ca să nu mai plătească chirie și a făcut cat-sitting. A trecut prin 50 de case și s-a ocupat de 24 de pisici.
În curând, vor fi premiate la a doua ediție a Premiilor „Sofia Nădejde” cele mai bune cărți publicate în ultimul an de scriitoare din România.
O selecție de filme despre lumea noastră cea de toate zilele, de văzut săptămâna asta la cel mai important festival de film documentar din România.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Ferestroika”, un spectacol inedit care se joacă într-un apartament din București și este gândit ca o fereastră către trecut.
„Un Casanova al lecturii”, i-a spus Steiner. Cel mai învăluitor, înțelept, poetic, cald scriitor al lecturii, i-aș zice eu.
În premieră, despre femei din România care nu s-au supus și, astfel, prin explorare, invenție și grijă, au schimbat colțul lor de lume.
★★★★★☆☆☆☆☆
Deși manelele intraseră în circuitul academic al acceptabilității, încă nu produseseră influență la nivelul discursului artistic. Până la Timotei Drob.
Am stat de vorbă cu Șerban Lazarovici, tânărul de 20 de ani care joacă rolul disidentului adolescent Mugur Călinescu în filmul lui Radu Jude, „Tipografic Majuscul”.
Doi frați din Transnistria pedalează prin inima crizei demografice din Republica Moldova, care în ultimii 25 de ani a rămas fără un sfert din populație.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.
