Carte / Festival
FILIT 2018. 10 declarații de iubire pentru un festival de literatură
Ionuț Sociu
10 scriitori și traducători vorbesc despre Festivalul Internațional de Literatură Iași 2018, cel mai mare festival de literatură din România.
Reporter & dramaturg. Îl găsiți la ionut.i.sociu@gmail.com.
10 scriitori și traducători vorbesc despre Festivalul Internațional de Literatură Iași 2018, cel mai mare festival de literatură din România.
Am descoperit niște articole din anii ‘30, cu un discurs homofob extrem de virulent, care îți dau senzația că sunt scrise în 2018.
Am stat de vorbă cu Ioana Iacob, protagonista filmului regizat de Radu Jude, „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”.
Ne-am plimbat șapte ore prin Lipscani și am intrat în transă.
M-am uitat la TV ca să înțeleg ce n-am trăit pe viu și am reperat câteva direcții de interpretare a violenței.
Am fost la Sala Dalles pentru o conferință despre mâncare sănătoasă susținută de „Împăratul plantelor” și Dr. Menci. După aceea am mâncat bomboane, fursecuri și saleuri.
Am vorbit cu poetul Andrei Dósa despre el și despre primul lui roman, „Ierbar”, publicat recent - „un fel de Hanul Ancuței cu prăjiți.”
Nu-i ușor să descoperi Tulcea în trei zile, dar ceva-ceva am încercat.
M-am plimbat printre rafturile cu jucării ale unui magazin bucureștean împreună cu o antropoloagă specializat în copilărie și educație pentru a înțelege cum sunt întreținute stereotipurile.
Pe 9 iunie, am fost la un protest al extremei drepte și un marș pentru drepturile LGBT, la un miting politic împotriva „statului paralel” și la o piesă de teatru cu proțap pe bani publici.
Am văzut un spectacol jucat de copii cu deficiențe de auz la Teatrul Gong din Sibiu. Şi am avut multe de învăţat.
Am citit despre o tragedie a alpinismului și am făcut o mică obsesie pentru Everest.
Un prânz la Caru' cu Bere, un miting al sindicatelor din învățământ - o vizită a mamei la București.
Am fost la conferința „Jertfa Unirii noastre” la Universitatea Populară „Ioan I. Dalles” și am întocmit un mic dicționar care să-l explice pe Dan Puric.
Chiar dacă azi dreptul femeilor de-a vota ni se pare un dat, în interbelic s-au dat lupte grele pentru obținerea lui. La 80 de ani distanță, am răsfoit publicații ale vremii ca să aflăm mai multe despre asta.
Un istoric elvețian mi-a spus ce nu știam despre Zelea Codreanu.
Episodul doi din serialul iubirii: dragoste și efuziuni erotice în presa comunistă.
În presa interbelică, Eros se manifesta la fel de divers ca și azi - romantism, „sado mazohism”, „psichopatie sexuală”, pornografie, adulter -, iar disputele pe marginea sexualității erau la fel de intense ca cele de săptămâna trecută.
În anul 166 de după nașterea lui Caragiale, i-am citit două scrisori despre țepe pe drepturi de autor și plata cronicilor în icre și măsline.
Ce-am aflat din cartea jurnalistului care l-a scos din minți pe Trump.
Vasile Ernu, Mihai Duțescu, Iulia Popovici, Elena Vlădăreanu și Matei Martin ne-au explicat pas cu pas 5 rețete la care, în timp ce le editam, ne-a lăsat gura apă.
Regizorul Eugen Jebeleanu și scenografa Velica Panduru vorbesc despre spectacolul „Familii” - actual în dezbaterea creată de CpF - și despre colaborarea lor atipică.
★★★★★☆☆☆☆☆
FITS 2017. „Vorbiți tăcere?”, un spectacol al Gianinei Cărbunariu despre cum e să strigi și să nu te bage nimeni în seamă și despre cum e să rămâi mut în fața inegalităților.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.