Pe fondul unui internet sufocat de slop, succesul fulminant al artistei Lolita, creată cu ajutorul inteligenței artificiale, scoate la lumină dileme despre autenticitate, etică și apropriere culturală în arta asistată de IA.
O listă cu (aproape) tot ce poți face în săptămâna 5-11 februarie în București sau în țară.
Sezonul cadourilor încă ține, dar Baba Dochia mai aruncă din cojoace și ne scoate din casă. Săptămâna asta (5-11 martie) am pus puțin reflectorul pe vocile feminine – inspirată de oferta de 8 martie, dar și pentru că ar merita spațiul ăsta în fiecare săptămână.
Pe TikTok lumea îți arată cinci semne că ai ADHD, OCD, borderline, anxietate sau depresie. O groază de guru îți promit că au găsit calea spre eliberare emoțională și o poți debloca și tu dacă cumperi acel curs de wellness la 100 lei sau dacă mergi într-un retreat scump, ambalat drept o experiență către tine și sufletul tău. Cu fiecare scroll găsești câte un mic ghid pentru a-i înțelege pe ceilalți sau, invers, cineva îți vinde un mic ghid pentru asta. Ce rămâne cu noi din toată această comercializare a limbajului psihoterapeutic?
Stol Collective zburătăcește între târguri de artă, grădini urbane, expoziții și mese comunitare, fără să vadă vreo contradicție în acest parcurs. Am făcut o vizită în cuibul tânărului colectiv artistic, pentru care munca, prietenia și kinship-ul sunt imposibil de separat.
Meciul de handbal și Roșu direct aduc pe scenă universul sportului de performanță, ca turnantă socială aflată în interdependență cu comunitățile și indivizii.
Regizoarea Natalie Musteață, de origine română, și Alexander Singh, partenerul său, au câștigat anul acesta Oscarul pentru cel mai bun film scurt. Am stat de vorbă cu Natalie și cu mama sa, Roxana Marcoci, în biroul luminos de la MoMA - Museum of Modern Art din New York , unde aceasta din urmă conduce departamentul de fotografie. Am pornit de la povestea emigrării mamei și am ajuns la identitate și aparținere, Brâncuși și Yorgos Lanthimos, feminism și feminisme, artă și generațiile. Dar, înainte de toate, am descoperit o poveste despre familie și cunoaștere.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.
