★★★★★☆☆☆☆☆
Spectacolul lui Carmen Lidia Vidu, Jurnal de România #AiciSeViseazăLaSchimbare de la Teatrul Masca din cartierul Militari din capitală, este un nou episod dintr-o serie documentară.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cinemaul ca opération-séduction: actorul și regizorul Gilles Lellouche romantizează tot ce prinde în filmul său „L’amour ouf”/„Iubire fără limite” – de la spirala violenței la iubirea nebunatică menită, chipurile, să ne izbăvească.
Un creative director și un designer grafic vorbesc deschis despre design, despre arta, munca și ideile care încap într-un poster bun, și locul acestuia în spațiul public.
Tradițional, luna martie este luna femeii, iar asta ar trebui să fie prilej nu doar de sărbătoare, ci și de chestionare a rolului în care societatea plasează femeile. De aceea am ales ca în această lună să explorăm o parte dintre aceste tensiuni care au în centru femeia.
Curatoarea Adriana Blidaru a adus arta contemporană în peisajul natural al salinei de la Târgu Ocna, mai departe de centrele în care aceasta e expusă de obicei și mai aproape de un public care nu a mai avut contact cu ea
★★★★★☆☆☆☆☆
„Queer”, adaptarea lui Luca Guadagnino după Borroughs, e un totem alcătuit din imagini febrile care, uneori, parcă prind viață.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Caught by the Tides”, cel mai recent film al chinezului Jia Zhangke, este o splendidă meditație despre timp și ravagiile sale sistemice.
În episodul 3 al seriei „Urmașii”, vorbim cu cei care conduc Asociația „Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei” și Fundația „Ion Gavrilă Ogoranu”, cele mai importante organizații create de urmași ai legionarilor.
★★★★★☆☆☆☆☆
Prezentat ca ultimul titlu al seriei „Mission: Impossible”, acest „The Final Reckoning” îl angrenează pe nemuritorul Ethan Hunt într-o luptă împotriva tehnologiei monstruoase. Franciza întoarce astfel armele împotriva lumii pe care, într-un fel, a pregătit-o.
Un portret-colaj al cartierului Iris din Cluj-Napoca, realizat din fotografii și mărturiile oamenilor care trăiesc aici și l-au văzut transformându-se de-a lungul anilor.
Citește câteva fragmente dintr-o antologie de proză queer necesară.
★★★★★☆☆☆☆☆
Jumătate midnight movie executat la mișto, jumătate bestie autoteoretică, noul film de Radu Jude, „Dracula”, constituie o hilară sinteză a preocupărilor recente ale cineastului și un unicat în cultura locală.
„O metropolă a fructelor și legumelor” din satul maghiar Tarcal, în regiunea viticolă Tokaj, îmbină ospeția cu teoria, grădinăritul organic, permacultura, biodinamica și arta, totul sub semnul diversității.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Sorry, Baby”, debutul salutar al cineastei Eva Victor, deschide o dezbatere despre reconstrucție în urma unui abuz – nu ca un kit de supraviețuire aplicabil în orice context, ci ca un studiu despre unelte cinematografice specifice, chemate aici să figureze ceea ce nu poate fi pus în cuvinte.
Citește un roman despre importanța prieteniei și memoriei, scris de Han Kang, laureata premiului Nobelul pentru Literatură în 2024.
Cum își mai găsește locul o lentilă feminină sau feministă, într-un imaginar vizual dominat de bărbați? Cum se reflectă acest lucru în fotografie, astăzi? Am încercat să răspundem la aceste întrebări cu ajutorul lui Nur Khamis, o artistă vizuală din București.
Câteva recomandări ale unor spectacole pentru care se mai găsesc încă bilete (în momentul scrierii acestui articol), care merită nu mai puțin decât altele să fie văzute.
Mihai Grecu este artist vizual și regizor român, absolvent al Le Fresnoy, care trăiește și lucrează între Paris și Cluj-Napoca. Practica sa se situează între cinema experimental și imagini generate pe computer, explorând viziuni onirice, alegorii politice și obiecte suprarealiste. Am stat de vorbă cu el despre fascinația sa pentru pepeni, post-adevăr și inteligență artificială.
La un an după tragedia de la Novi Sad, în care 16 oameni și-au pierdut viața când copertina de beton a gării s-a prăbușit, o tânără studentă povestește ce înseamnă să faci parte dintr-un protest perpetuu: cum e să trăiești zilnic în mijlocul unei mișcări pentru schimbare și de unde își găsește speranța.
25 de liceeni de la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu”din București au mers la Amber Studio, una dintre cele mai importante companii românești de dezvoltare de jocuri video, să afle cum se face, în realitate, un joc.
Petrișor Barbu are 22 de ani și și-a încheiat viața de copil mai devreme decât era pregătit. Spune că și-a creat o solitudine autosuficientă în care munca e principalul motor. A fost învățat că doar prin ea poate să se simtă om.
Laura Murariu trăiește „între lumi”: nu știe încă dacă vrea să rămână în țară sau să revină în străinătate, unde a studiat. Într-o generație copleșită de informații și opțiuni, pe care le consumă prea repede pentru a le putea asimila, Laura caută încetinirea, conexiunea și dialogul sincer. Crede că izolarea tinerilor vine nu doar din comoditate, ci și din teama de eșec, de judecată, de neapartenență. Dar și că poți alege să nu fii singur.
Un volum care se uită critic la ultimii 11 ani din istoria României și la omul care a modelat-o.
Despre cum eu și statul român am ratat, împreună și pe rând, vaccinul HPV.
Un dialog necesar cu cercetătoarele Amelia Bonea & Irina Nastasă-Matei, despre munca din spatele volumului „Negotiating In/visibility”, pe care l-au editat. Cartea e dedicată femeilor din inginerie, medicină și alte științe, ale căror contribuții importante au fost trecute cu vederea.
Am invitat patru autoare să vorbim despre lipsa femeilor din manualele de literatură română și despre efectele acestei absențe.
Despre forța unui protest istoric, cu Pamela Hogan, producătoare și regizoare americană care a documentat în Ziua în care Islanda a stat pe loc un moment decisiv pentru drepturile femeilor din Europa.
