Lumea noastră / Experiment
Până unde poți alerga?
Anca Vancu
Actorul Iulian Postelnicu și-a propus să alerge 21 de kilometri în fiecare zi, timp de aproape cinci luni.
Actorul Iulian Postelnicu și-a propus să alerge 21 de kilometri în fiecare zi, timp de aproape cinci luni.
Într-o lume modernă și efervescentă, ce ai prefera să porți în buzunar: un telefon pe care trebuie să îl schimbi an de an sau un smartphone care e ca nou și după 3 ani de folosire?
„Asta nu e poezie”, a sunat sentința mai multor voci din presă sau de pe Facebook, indignate de ceea ce s-a întâmplat la gala premiului „Mihai Eminescu” din 2022.
Dacă n-ai chef să încingi grătarul și ai prefera mai degrabă o plimbare, dar ai cam rămas fără idei de locuri în care să mergi, am scos câteva recomandări testate din rezervele proprii și ți le punem la dispoziție.
Cum e să organizezi de 21 de ani cel mai mare festival de film din România?
Modul în care ne mișcăm este una dintre cele mai importante componente ale amprentei noastre de carbon, alături de alegerile noastre alimentare. Ce schimbări aduc anii următori? Ce putem face pentru a micșora amprenta de carbon?
Cum vorbim în familie sau cu prietenii despre dezinformare? Cum așezăm politicos subiectul ăsta global pe masă, între felul principal și desert?
Ce am învățat despre tineri, politică și democrație după ce am dat de contul de TikTok al lui George Simion.
Americanii - 2. Drumul
Americanii - 1. Mica Americă
În noul episod din seria de recenzii la cărți pentru copii, scrise de copii, cronica ia forma unui dialog. Cartea discutată: „Cronicile Domnișoarei Poimâine III: Misterul orașului Lunivineri”.
De un an, statul român poate monitoriza electronic ordinele de protecție pe care le primesc victimele violenței domestice pentru a se asigura că agresorii nu se apropie de ele. Din păcate, brățările electronice care pot salva viețile femeilor nu sunt aproape deloc folosite de autorități.
Farmecul Târgului Gaudeamus stă tocmai în alăturarea de titluri-bombă și titluri-petardă, de scriitori importanți și veleitari veniți parcă cu circul. Iată recomandările unui critic literar.
Pianistul și țambalistul Cătălin Răducanu propune o călătorie muzicală care „sparge barierele culturale, sociale și etnice”.
Citește în avanpremieră un fragment din „Ce am învăţat de la Graham Greene” de Andrei Gorzo. O carte de memorii care se citește ca un thriller despre un tată misterios și o evadare prin filme.
Am vrut să înțeleg ce am pierde dacă nu am mai avea Muzeul Geologic Național și ce putem învăța dacă-i trecem pragul. Așa am ajuns să descopăr „geologia ca un ou Kinder” și o echipă care face mari sacrificii pentru ca bucuria surprizei să poată exista în continuare.
Doi cinefili trec în revistă programul festivalului Visuali Italiane 2026 (2-8 martie la București, apoi în alte cinci orașe din țară) și-ți recomandă ce filme să nu ratezi – de la westernuri moderne la drame intime.
Din pasiune pentru muzică și din dorința de a nu lăsa să se piardă momente unice din memoria sonoră a Timișoarei, Csaba Kalman înregistrează cu consecvență, din anii '90 și până azi, toate concertele locale la care are acces. Cu venituri și echipamente modeste, a construit o arhivă audio care, spune el, oferă „o radiografie concretă a ce s-a întâmplat în oraș în ultimii 30 de ani.”
„Curtea interioară a vecinului” de Mariana Enriquez e o proză scurtă îmbibată de căldura și halucinația Buenos Aires-ului, despre un cuplu nefericit, mutarea într-o casă nouă și un pitic-pisică.
Marele Picnic ShortsUP a readus la viață Grădina Botanică. O mână de oameni strânge de 2 ani 4.000 de bucureșteni la filme scurte, burgeri și limonadă, noaptea printre sere și magnolii. Cum se face?
Comportamentele abuzive și hărțuirea sexuală nu sunt luate în serios de universitățile românești. Uneori aceste comportamente afectează generații de studenți, cum e și în cazul lui Horea-Mihai Bădău, lector universitar doctor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării a Universității din București. Ani de zile, zeci de studente, fără să știe una de cealaltă, au fost victimele unui tipar similar de abordare. Nu au vorbit și nici n-au depus plângeri: de teamă că vor pica examene sau licențe, de rușine, crezând că au greșit ele cu ceva pentru că sunt sunate noaptea sau pentru că li se fac declarații de dragoste și avansuri. Multe dintre ele au hotărât acum să vorbească public despre asta.
Un film cu daci și domnitori, pentru toată familia (tradițională), anunță un nou viitor de AUR pentru propaganda naționalistă.
Cum arată dependența de benzodiazepine, prin ochii unei tinere căreia medicii i-au tot scris rețete?
Am citit cărți despre lucrurile pe care vrei să le afli când ești tânăr: sexualitate, moarte sau pe ce drum s-o iei în viață (dar nu știi pe cine să-ntrebi).
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.