Teatru
IA, IA, distopia. Trei spectacole despre Inteligența artificială
Oana Stoica
Chestionarea Inteligenței artificiale apare în spectacole, deocamdată ca o previziune sumbră, între un presentiment neliniștitor și distopiile cu roboți.
Chestionarea Inteligenței artificiale apare în spectacole, deocamdată ca o previziune sumbră, între un presentiment neliniștitor și distopiile cu roboți.
Până pe 30 ianuarie puteți vizita „Wisdom in the Absence of Power Structures”, o expoziție curatoriată de Gia Țidorescu la Kunsthalle Bega din Timișoara, despre conexiunile din lumea artistică dintr-o nouă perspectivă.
Un atac cu rachete rusești asupra unei pizzerii din Kramatorsk ucide 13 persoane, printre care și scriitoarea ucraineană Victoria Amelina. Printre supraviețuitori se află și scriitorul columbian Héctor Abad Faciolince. Experiența devine nucleul volumului „Acum și în ceasul morții”, o carte despre război, memorie și responsabilitatea martorului.
Ianuarie strânge laolaltă în cinematografe mai multe filme regizate de femei, de la reveniri mult așteptate la debuturi în forță. Nu atât o aglomerare miraculoasă cu iz de coincidență, cât dovada faptului că sistemul cinematografic a început să propună și să încurajeze voci noi.
Bonjour, art lovers et haters. Gallerina a fost recent în inspecție la Paris Photo Fair. A găsit polaroide & nostalgie, artiști tineri care-și asumă public intimitatea și multe, foarte multe imagini cu plante.
Dacă financiar, politic, administrativ, lucrurile par sumbre în teatru, artistic ele se mișcă un pic. Suntem în mijlocul unei schimbări de paradigmă prin schimbarea generațiilor.
Povestea lumii muzicale a lui Roman Vlad, compozitorul român care a creat „o muzică diavolească” perfectă pentru a explora sufletul uman și capcanele în care acesta poate să cadă.
În „Damnation”, regizorul Béla Tarr (1955-2026) colaborează pentru prima oară cu viitorul nobelizat László Krasznahorkai, deschizându-și cinemaul către vibrații cosmice. Așa apare uneori culoarea: sub forma unui alb-negru neguros și sculptural, care ascunde în pliurile sale disperarea tăcută de a fi venit pe lume.
Și în 2025, ca și-n anii dinaintea sa, am cules de pe drum muzici, filme, poezie, locuri și cărți. Pe cele care ne-au rămas în gânduri le găsiți aici, dedicații de la Scena9 & friends.
Steaua, un obiect-manifest creat de studenții de la scenografie în 1968, care a atras acuze de „instigare la misticism” din partea aparatului represiv al statului, a fost expusă în toamna aceasta la București, în cadrul expoziției „steaua. young and innocent days”.
Citește două poezii din noul volum al Alinei Purcaru.
Nu vă dau spoilere, dar e cu mult: post-punk revival, intrăm și în zona de pop experimental à la FKA Twigs sau mai-puțin-cunoscutx-dar-foarte-cool Geo Aghinea, plus doza de minimal pop & post-club marca Smerz, un pic de spacey dream pop de la Oklou și la final te așteaptă o listă cu artiștx locali pe care chiar merită să-i urmărești și albumele lor scoase anul ăsta.
Noi filme de la doi piloni ai cinemaului american independent din ultimele decenii, Jim Jarmusch și Kelly Reichardt, punctează, cu reușite variabile, finalul de an.
Un top reprezentativ pentru anumite tendințe, de la vulgaritatea transformată în motor de creație potrivit timpurilor la încercarea cinemaului american de a traduce cacofonia prezentului în forme cât de cât mainstream, care se zbat în luptă corp la corp cu Zeitgeist-ul.
Artistă în continuă dezvoltare, Leta Popescu își actualizează și șlefuiește instrumentele artistice, tehnicile dramatice și dramaturgice, esteticile, practicile de lucru, regândește teme și perspectivele asupra lor din afara standardului, integrează corpul ca resursă narativă și explorează variate formule de mișcare în conjuncție cu subiectul și formatul spectacolului.
★★★★★☆☆☆☆☆
Dincolo de reflecția consensuală și cam stătută despre relevanță și declin la Hollywood, „Jay Kelly”, noul film al lui Noah Baumbach cu Clooney în rolul principal, afirmă în cele din urmă puterea regenerativă a bromance-ului.
Anul acesta lumea muzicală l-a pierdut pe Costin Miereanu, un compozitor și muzicolog de origine română, a cărui operă a traversat granițele artei instrumentale, explorând sound-ul electroacustic. Citește un dialog cu partenera sa de viață.
Netflix continuă să colonizeze piața filmului așa-zis de artă, lansând, ca în fiecare toamnă, o importantă ofensivă cu autori care mai de care: de la voci consacrate și cadorisite cu carte blanche la noi talente dornice să impresioneze, platforma s-a impus în peisajul cinefil popular ca ceva mai profund decât un simplu supliment al marilor ecrane.
Începe Târgul de carte Gaudeamus. Romexpo, pavilionul B2, de miercuri până duminică. Programul 10:00-20:00, intrarea gratuită. Iată câteva (zeci de) recomandări ale criticului literar Mihai Iovănel.
În timpul săptămânii artei pe insula Hydra, printre catâri, freddo espresso și colecționari de artă cu bugete astronomice, sculpturile Andrei Ursuța au instalat apocalipsa în spațiul unde animalele așteptau odinioară sacrificiul — un abator cu vedere la Marea Egee.
Milo Rau, unul dintre cei mai relevanți regizori de teatru din Europa, scrie despre o vizită recentă pe scena de artă a Kyivului, în sunetul alarmelor aeriene.
Am ales câteva spectacole văzute în FNT care într-un fel sau altul au fost provocatoare.
Un interviu cu documentariștii Mihai Dragolea și Radu Mocanu despre „După Cioate”, un documentar despre tăierile ilegale din pădure, un atac violent, pasivitatea statului și ce poți să faci când te lovești de toate astea.
„În căutarea umbrei”, expoziția fotografului documentar Bogdan Gîrbovan care se deschide pe 22 noiembrie la București, nu e doar un periplu artistic prin cea mai secetoasă zonă a României, ci și o experiență senzorială incitantă.
Ce (nu) uită și ce iartă Tatiana Țîbuleac? Despre ce e vorba în cartea la care lucrează acum și, mai ales, va mai scrie ficțiune? O conversație între două scriitoare, despre, printre multe altele, mame, iubire și limba moldovenească.
