Carte / Bookfest
Ce cărți să-ți iei de la Bookfest 2025
Mihai Iovănel
Criticul Mihai Iovănel se întoarce cu o generoasă listă de recomandări – noi apariții care merită, de la târgul de carte bucureștean care anunță începutul verii.
Criticul Mihai Iovănel se întoarce cu o generoasă listă de recomandări – noi apariții care merită, de la târgul de carte bucureștean care anunță începutul verii.
Filme, muzică, rebeli și inovatori din Sahara Occidentală, Mali, Washington, DC, Cuba și de pretutindeni. Se văd & aud la ediția a 9-a a festivalului care aduce laolaltă muzica și sociopolitica, începând de azi, la București.
News From Polska. Resisting bodies, un showcase al dansului contemporan polonez, curatoriat de Andreea Andrei și organizat de Institutul Polonez din București, a ajuns la a 5-a ediție.
Citește o proză scurtă SF dintr-un viitor mult prea apropiat, în care inteligența artificială a preluat în sfârșit controlul, inclusiv asupra unui oltean trist, auto-exilat în Pacific. Marin Bucea din Balș, județul Olt, este personajul central din „Ultra Marin”, un roman coming of (middle) age scris de Dragoș Costache.
Citește despre provocările și secretele a patru adolescenți moderni.
E greu să nu vezi marea pană de curent de pe Riviera Franceză ca pe un semn providențial – atât al crizei climaterice și politice și al ierarhiilor puterii (în timp ce orașul a rămas în beznă, festivalul s-a reluat repejor, grație unor generatoare puternice), cât și drept incident care încapsulează perfect sentimentul unei ediții nu slabe, ci în mare parte nicicum din punct de vedere al filmelor.
AI-ul a infestat, ca un virus globalist de ultimă generație, fix genul muzical care se leapădă de Satana tehnologiei, predică întoarcerea la rădăcini ca răspuns la perversiunea sexo-marxistă și strigă „Tradiții adevărate” din toți algoritmii.
E plin Reddit-ul de speculații, și pe bună dreptate: parcă de mult n-a mai fost un serial atât de fresh și juicy distopic cum e „Severance”, disponibil pe AppleTV.
„Miceliu”, un spectacol de teatru politic, ne conduce de mână prin arhitectura utopică a miceliului fungic, după al cărui exemplu am putea și noi, oamenii, să ne regândim interacțiunile și să ne reclădim societatea.
Anul acesta era cât pe ce să credem că nu vor exista filme românești în selecția festivalului de la Cannes. Au „scăpat turma” două scurtmetraje, dintre care unul a fost declarat câștigătorul competiției Semaine de la Critique.
★★★★★☆☆☆☆☆
„1489”, titlul documentarului regizat de Vardanyan, nu e o aluzie la Evul Mediu târziu. E un număr de identificare dintr-un război actual. Îi aparține fratelui cineastei Soghomon, muzician mobilizat cu forța în conflictul nesfârșit din Nagorno-Karabakh, care a dispărut pe front.
★★★★★☆☆☆☆☆
Rajiv Joseph a revenit cu Bazinul de nord, o piesă despre gestionarea doliului și a sentimentului de vină post-sinucidere, regizată de Alexandru Mâzgăreanu la Arcub în urmă cu un an.
„Human Scale” este proiectul prin care România e prezentul anul acesta la Bienala de Arhitectură de la Veneția. Am stat de vorbă cu cei care l-au conceput, pentru a înțelege mai bine cum poate redeveni omul măsura lucrurilor când vine vorba de arhitectură și spațiu construit.
Pe parcursul primelor zile de Festival de Film de la Cannes, am simțit cum stomacul meu s-a tot micșorat în anticiparea turului doi al alegerilor, dintr-o inadecvare abisală între privilegiul enorm de-a fi aici și faptul că acasă avea loc cea mai importantă strădanie politică de la Revoluție încoace.
Să fii nemuritor e de fapt o idee proastă. Uite de ce.
Noii Cititori află dacă mai există magie și unde se ascunde ea. Ghidul lor magic? Volumul „Circul Mirandus”.
Gilbert Costache, model și actor rom stabilit în SUA, pregătește un roman autobiografic. De Ziua Rezistenței Romilor publicăm un fragment din acest roman, un capitol care se uită la cum a scăpat bunica sa de deportare.
Un critic de film se uită la realitate cu aceeași atenție ca la filme. Ce iese? O serie de eseuri despre imaginile din jurul nostru.
„My Beloved Enemy”, r. Gianina Cărbunariu, e un spectacol despre alunecarea către autoritarianism, montat într-o țară care s-a înscris deja pe aceea traiectorie de mai bine de un an.
Cui îi mai stă capul la festivalul de la Cannes? În drum spre festival, Flavia Dima ne dă trei motive întemeiate să ne pese de ediția de anul acesta, care tocmai a început.
Într-o perioadă tensionată, în care ne uităm spre Europa și valorile ei, pe ecranele de cinema ni se propun peste 40 de exerciții de empatie cu povești din Polonia, Cipru, Slovenia, Austria, Germania, Portugalia, Armenia sau Croația.
★★★★★☆☆☆☆☆
Mădălina Dan și Matei Nițulescu povestesc, dansează și navighează pe harta artistică a Bucureștiului și pe harta afectivă a relației lor, suprapuse pe un covor de scenă creat de Maria Mandea, într-o sinusoidă trecut – prezent – viitor, nu neapărat în ordinea asta.
Unsprezece povestiri scrise de Ludmila Ulițkaia, o autoare care nu încetează să surprindă. Descoperă o povestire aici.
O operă de artă care îmbină tipurile de limbaj și care creează o experiență personală, volatilă și unică.
Un dialog deschis despre mâini, pian, vise, muncă și bucuria de a face ce-ți place.
