Festivalul Național de Teatru 2024 (18-28 octombrie 2024) a fost extrem de bogat – multe spectacole, multe evenimente conexe, cu lecturi, concurs de dramaturgie, dezbateri, prezentări de carte și expoziții.
Bienala de Scenografie, care a revenit după 32 de ani, m-a inspirat s-o experimentez ca și cum ar fi fost un veritabil joc de D&D.
★★★★★☆☆☆☆☆
Romanul „Stela" de Simona Goșu are ca narator o femeie de aproximativ 50 ani, care și-a pierdut locuința în urma retrocedărilor postcomuniste și este nevoită să devină menajeră pentru familii middle class din cartierul Bazilescu din București.
Citește un fragment din noul roman a lui Cătălin Dorian Florescu, care spune povestea Foișorului de Foc.
Anul 2024 a continuat o direcție de reașezare a temelor, perspectivelor și conceptelor teatrale, cu start din dramaturgie, care a înflorit în ultimii ani.
Eyal Sivan e un regizor de film documentar israelian stabilit în Paris și condamnat la relevanță. Se bucură mereu când e invitat la festivaluri internaționale, însă ar prefera să nu fi avut dreptate în filmele sale de acum 30-40 de ani.
O sufragerie e o sufragerie e o sufragerie. Dar întotdeauna va fi mai mult de atât. Ne-o arată cea mai recentă expoziție de la Rezidența9, „Atâta s-a putut”. O expoziție despre greșeli, unde într-una dintre încăperi e amenajată o sufragerie.
Timp de aproape un an am documentat echipa de judo formată din tineri cu nevoi speciale, creată de Asociația Autism Baia Mare.
★★★★★☆☆☆☆☆
Alexandra Badea a revenit la TNB cu Secundar, al doilea spectacol creat aici după Exil, făcând trecerea de la investigarea unui sentiment general de dezrădăcinare pe fundalul traumei transgeneraționale la analiza mediului social din România contemporană.
AI-ul a infestat, ca un virus globalist de ultimă generație, fix genul muzical care se leapădă de Satana tehnologiei, predică întoarcerea la rădăcini ca răspuns la perversiunea sexo-marxistă și strigă „Tradiții adevărate” din toți algoritmii.
După doi ani de conflict care scindează Filarmonica de Stat din Sibiu, conducerea instituției a decis să desființeze posturile mai multor muzicieni care au criticat-o și au protestat la adresa ei. Scriitorul Radu Vancu și dirijorul Gabriel Bebeșelea arată de ce o astfel de decizie creează un precedent periculos pentru instituții, artiști și public.
Criticul Mihai Iovănel se întoarce cu o generoasă listă de recomandări – noi apariții care merită, de la târgul de carte bucureștean care anunță începutul verii.
„Generația canibală” reușește să recupereze viața de zi cu zi a anilor '90, dar nimic altceva.
Descoperă patru proiecte și-o mână de oameni care transformă orașul din scoarță-n scoarță: biblioteca Glitch, librăria Cărturești & friends, Local Design Library și Sandwich Library povestesc despre cum e să crești comunități cu drag de carte.
Labubu e micul monstru zâmbitor ce se agață de tine, fie că vrei, fie că nu. E pufos, smotocibil, scump (în toate sensurile), polarizant de drăgălaș. Pare venit de nicăieri, pus în poala noastră colectivă de aceeași mână invizibilă care (sanchi) ar regula sistemele contemporane de valori și dorințe.
Pe 27 ianuarie a fost Ziua internațională de comemorare a victimelor Holocaustului, așa că am întocmit o listă de cărți scrise pe marginea acestui eveniment traumatic al secolului trecut.
Pe fondul unui internet sufocat de slop, succesul fulminant al artistei Lolita, creată cu ajutorul inteligenței artificiale, scoate la lumină dileme despre autenticitate, etică și apropriere culturală în arta asistată de IA.
Într-o relaţie, celălalt trebuie să-ţi devină familiar, fără a-şi pierde misterul. Să devină mai bun, rămânând, însă, omul de care te-ai îndrăgostit. Un filosof trece în revistă definițiile contradictorii ale iubirii.
A început mărțișoriada, dar orașele nu trăiesc doar din asta: sunt talk-uri, expoziții, concerte, party-uri și piese bune de văzut. Eu am făcut selecția, Vezi ce ți se potrivește și ieși din casă, mai ales că și soarele și-a făcut curaj zilele astea.
Casa Zemstvei din Chișinău – un laborator al culturii independente, construit organic într-o clădire în ruină – se închide după mai bine de un deceniu de artă și activism.
Pe TikTok lumea îți arată cinci semne că ai ADHD, OCD, borderline, anxietate sau depresie. O groază de guru îți promit că au găsit calea spre eliberare emoțională și o poți debloca și tu dacă cumperi acel curs de wellness la 100 lei sau dacă mergi într-un retreat scump, ambalat drept o experiență către tine și sufletul tău. Cu fiecare scroll găsești câte un mic ghid pentru a-i înțelege pe ceilalți sau, invers, cineva îți vinde un mic ghid pentru asta. Ce rămâne cu noi din toată această comercializare a limbajului psihoterapeutic?
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.
