Viață&co / Societate
Despre întârzierea trenurilor
Iulian Bocai
De 35 de ani, românii speră să salveze țara de la colaps prin puterea deciziilor lor. Din punct de vedere social însă, colapsul deja s-a produs – el e singurătatea. Cum am ajuns aici?
De 35 de ani, românii speră să salveze țara de la colaps prin puterea deciziilor lor. Din punct de vedere social însă, colapsul deja s-a produs – el e singurătatea. Cum am ajuns aici?
Meseria de coordonator de intimitate s-a născut din mișcarea #metoo și a devenit esențială pe platourile de filmare, pentru a asigura siguranța emoțională a actorilor. Vlad Troncea, actor și dansator român cu experiență la Londra și în țară, vorbește despre munca lui — care, în ciuda prejudecăților, nu e cea de „poliție a sexului”.
Despre cum eu și statul român am ratat, împreună și pe rând, vaccinul HPV.
A încetat din viață Sorin Botoșeneanu, profesor și fost decan al Facultății de Film din cadrul UNATC. Unul dintre cei mai iubiți pedagogi din universitate.
În ultimii 20 de ani, Dragoș Lumpan a bătut vreo 50.000 de kilometri prin șase țări, a filmat și a fotografiat generații de oi și capre, pentru a fi martor al unei practici vechi, care stă să dispară: cea a drumurilor sezoniere ale turmelor între spațiile de păscut și cele de iernat.
Scriitoarea Elena Vlădăreanu îl intervievează pe tatăl său, Virgil Vlădăreanu, care a fost șofer de TIR timp de 50 de ani. A străbătut România și Europa înainte, după comunism, în anii tranziției, până la începutul anilor 2020, când s-a pensionat.
A încetat din viață Laura Albulescu, redactor-șef al Editurii ART, una dintre cele mai creative și relevante apariții de pe scena culturală românească din ultimii 20 de ani.
A fost cel mai influent critic de film din România și cel mai cool personaj cultural al anilor ‘90. La 11 ani de la moartea lui, doi critici discută ce rămâne din personalitatea fascinantă și contradictorie a lui a.l.ș.
O fotografă a călătorit prin munți, mlaștini și păduri, în căutarea celor mai mici plante amenințate cu dispariția și a răspunsului la o întrebare aparent simplă: de ce ar trebui să ne pese că dispar specii sub ochii noștri?
În speranța că va deveni un avertisment împotriva urii, un muzeu memorial face tot posibilul să împiedice dispariția unor obiecte care au supraviețuit uneia dintre cele mai mari orori ale umanității.
Am luat la picior cea mai mare comună din România, alături de poetul Florentin Popa.
Am vorbit cu scriitorul care face umor la „Cațavencii” și am scris împreună despre el, inspirați de „Extraconjugal”, romanul pe care l-a publicat recent la Polirom.
Devastarea cimitirului evreiesc de la marginea Hușului scoate orașul din amorțeală. Să fie vremea unei confruntări cu propria istorie?
Un tur critic prin câteva dintre gafele monumentale pe care mari instituții ale științei le-au făcut în comunicarea lor publică pe timpul pandemiei de COVID, de la începutul căreia tocmai s-au împlinit cinci ani.
Am vorbit cu unul dintre cei mai statornici exploratori ai propagandei despre cum mai putem vorbi cu „ceilalți”, despre ce pierdem în negura algoritmilor netransparenți și despre unde mai putem găsi speranță. (Spoiler: în Europa de Est.)
Artiști, profesori, cercetători și alți specialiști din Occident care critică acțiunile Israelului au parte de represalii din partea instituțiilor cu care colaborează. Am vorbit despre consecințele poziționării lor cu un profesor din Israel, un poet palestinian, un antropolog din Australia și cercetător la Max Planck Society, o scriitoare bosniacă și un scriitor vietnamez.
Trei tineri cercetători analizează „Bravo, ai stil”, emisiunea TV care-și propune să găsească „cea mai stilată femeie din România”.
Am intrat în lanurile de jurnalism obscur în limba română şi-am ieşit cu o recoltă bogată de nelinişte, rugându-mă la Dumnezeu şi la Trump să mă apere de Satana. Adică de Soroş.
Nu am ambiții clare în viață, sunt convinsă că ideea de succes e relativă și că formulele de fericire sunt înguste. De unde, totuși, nevoia compulsivă de mai mult și mai bine, care mă macină, dar și exaltă? Și care e prețul ei?
Pe 9 iunie, am fost la un protest al extremei drepte și un marș pentru drepturile LGBT, la un miting politic împotriva „statului paralel” și la o piesă de teatru cu proțap pe bani publici.
O antropologă spune povestea scufundării insulei Ada Kaleh pentru a face loc hidrocentralei Porțile de Fier I. Iese la lumină memoria lui loc care refuză să dispară.
Am fost la „Adăpost pentru vremuri incerte”, conceput la sfârșitul lui 2025 de tranzit/București și Stația de Cercetare pentru Artă și Viață ca un spațiu de învățare la intersecția dintre artă, comunitate și grijă. Prin plimbări, ateliere, prezentări, momente performative și discuții, artiști & gânditori au schițat un teritoriu al imaginației, un gest de rezistență și speranță în fața schimbărilor politice, culturale și ecologice ale prezentului.
Am călătorit prin toată România ca să cunosc bunici care își cresc nepoții, în absența părinților plecați la muncă, în căutarea lui „mai bine” pentru familie.
Agresiunile sexuale, intimidările, umilințele și durerea fizică sunt instrumente de „educare” obișnuite în mai multe școli de teatru de la noi.
Un dialog necesar cu cercetătoarele Amelia Bonea & Irina Nastasă-Matei, despre munca din spatele volumului „Negotiating In/visibility”, pe care l-au editat. Cartea e dedicată femeilor din inginerie, medicină și alte științe, ale căror contribuții importante au fost trecute cu vederea.
Am invitat patru autoare să vorbim despre lipsa femeilor din manualele de literatură română și despre efectele acestei absențe.
Despre forța unui protest istoric, cu Pamela Hogan, producătoare și regizoare americană care a documentat în Ziua în care Islanda a stat pe loc un moment decisiv pentru drepturile femeilor din Europa.