Până pe 30 ianuarie puteți vizita „Wisdom in the Absence of Power Structures”, o expoziție curatoriată de Gia Țidorescu la Kunsthalle Bega din Timișoara, despre conexiunile din lumea artistică dintr-o nouă perspectivă.
La aproape un deceniu de la primul val de hype, kendama reapare într-un internet mult mai rapid, mai fragmentat și mai eficient în a crea trenduri, dar și într-un context în care nostalgia a devenit o resursă culturală importantă. Avem influenceri care o repun în circulație, copii care o descoperă pentru prima oară și tineri care o recunosc din propria copilărie digitală.
Bonjour, art lovers et haters. Gallerina a fost recent în inspecție la Paris Photo Fair. A găsit polaroide & nostalgie, artiști tineri care-și asumă public intimitatea și multe, foarte multe imagini cu plante.
Putem oare consolida o relație de prietenie cu un chatbot și să-l tratăm ca pe confidentul nostru fără riscuri majore? Este oare AI un terapeut eficient și inofensiv?
Un crescător de mamifere mari și proprietarul unei grădini zoologice de lângă Suceava oferă spre vânzare animale vii periculoase prin mijloace ilegale, dar care acoperă acest lucru oferind și vânzări „la liber” sau donații. El este însă doar o mică parte a traficului ilicit de animale, aflat în creștere în România și în Europa de Est, care aprovizionează proprietari privați cu animale periculoase. O investigație de câteva luni arată că rețele de vânzători din Europa operează la scară transnațională și că UE nu are legi armonizate privind comerțul cu animale mari.
„În căutarea umbrei”, expoziția fotografului documentar Bogdan Gîrbovan care se deschide pe 22 noiembrie la București, nu e doar un periplu artistic prin cea mai secetoasă zonă a României, ci și o experiență senzorială incitantă.
Ecranizarea romanului „Interior Zero” de Lavinia Braniște e un exemplu tragic al faptului că un film e mai mult decât suma scenelor și temelor lui.
25 de liceeni de la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu”din București au mers la Amber Studio, una dintre cele mai importante companii românești de dezvoltare de jocuri video, să afle cum se face, în realitate, un joc.
Luca Dragu vede viața generației sale ca un browser cu o sută de tab-uri deschise și o mie de lucruri de făcut. Competiția de la vârste fragede, presiunea constantă, smartphone-urile & social media au creat un ritm rapid, crede el, care-i îndepărtează pe oameni unii de alții, chiar și de ei înșiși.
În numele eficienței. Ministerul Culturii vrea să desființeze Institutul Național al Patrimoniului, care veghează asupra memoriei culturale a României, și să-l transforme într-un departament. Ce se pierde dacă acest lucru se va întâmpla? Și cine va mai garanta, într-un sistem centralizat, independența științifică a deciziilor legate de patrimoniu?
Carmen Pavel a fugit de singurătate prin pictură și productivitate, împinsă de nevoia de a se demonstra mereu în fața celor din jur.
Deși a fost mereu înconjurată de oameni, Ana-Maria Boeru a simțit din copilărie o singurătate și o furie născute din senzația că nu e ascultată și înțeleasă. Confruntarea reală cu singurătatea a venit însă când s-a mutat în București, la facultate, unde s-a simțit mică și nepregătită.
Denis Mitrofan are 24 de ani, are propria firmă și pune muzică la evenimente. Drumul până aici a fost lung și a pornit dintr-o mare singurătate. Ea a izvorât din familie, din mutări successive, din frica de a fi judecat. Din consumul de substanțe și jocurile de noroc în care s-a refugiat.
Alberto Păduraru are 25 de ani, e poet și studiază jurnalismul. Ne povestește despre singurătatea în raport cu oameni și spații. Despre indisponibilitatea emoțională pe care o vede tot mai prezentă la Generația Z. Despre teama de abandon și relații intense care se sting brusc.
Petrișor Barbu are 22 de ani și și-a încheiat viața de copil mai devreme decât era pregătit. Spune că și-a creat o solitudine autosuficientă în care munca e principalul motor. A fost învățat că doar prin ea poate să se simtă om.
Laura Murariu trăiește „între lumi”: nu știe încă dacă vrea să rămână în țară sau să revină în străinătate, unde a studiat. Într-o generație copleșită de informații și opțiuni, pe care le consumă prea repede pentru a le putea asimila, Laura caută încetinirea, conexiunea și dialogul sincer. Crede că izolarea tinerilor vine nu doar din comoditate, ci și din teama de eșec, de judecată, de neapartenență. Dar și că poți alege să nu fii singur.
O călătorie sabatică dinspre inima întunecată a austerității române spre marginile delicioase ale hărții. În arta culinară a Marianei Grigoruță din Botoșani, maioneza leagă salata – dar oare ar putea funcționa și ca liant social?
Min Mann Pyae are 19 ani și s-a născut în Myanmar. S-a mutat la Timișoara după ce în țara ei a izbucnit un război civil. Când se simte singură și neînțeleasă, o voce interioară îi spune că n-are dreptul să se simtă așa, pentru că mulți oameni din țara ei nu au șansa pe care o are ea.
La Bucharest Gaming Week, cosplayerii au avut o defilare. În public și în culise, se simte același tip de energie: amestecul dintre migală și bucuria de a fi văzut. Am stat de vorbă cu trei dintre participanți care, deși provin din medii diferite, sunt uniți de aceeași dorință de a-și construi, la propriu, propriul personaj.
Industria de gaming se infiltrează în tot mai multe aspecte ale societății noastre. Cum se întâmplă asta și ce riscăm în această nouă realitate.
Pentru Robert Ciobanu, singurătatea înseamnă mai degrabă o stare subtilă – „un bâzâit constant” care se instalează chiar și atunci când e înconjurat de oameni. Vorbește cu fragilitate despre o generație bombardată constant cu informații & contradicții.
La 23 de ani, Tudor Predescu studiază grafica în jocuri video. Crede că singurătatea nu vine atât din absența oamenilor, cât din lipsa interacțiunilor „autentice”. Am vorbit despre social media ca unealtă & capcană, despre trust issues & frica de commitment, despre traume și rădăcini.
Crescută într-o comunitate mai închisă, Felicia Olteanu a învățat de una singură să se integreze la școală și în alte cercuri. A început să lucreze de la 13 ani și simte constant presiunea productivității. Soluția ei: mai multă solitudine lucidă și o reformatare a comunicării.
Cătălina Bogdan, o arhitectă de 28 de ani din Timișoara, spune că se simte între două lumi. Pe de-o parte, e prinsă în ritmul alert al Generației Z, care-a crescut cu precădere în fața ecranelor. Pe de alta, are o nostalgie milenialistă pentru conexiuni profunde și ideea de „împreună”.
Un dialog necesar cu cercetătoarele Amelia Bonea & Irina Nastasă-Matei, despre munca din spatele volumului „Negotiating In/visibility”, pe care l-au editat. Cartea e dedicată femeilor din inginerie, medicină și alte științe, ale căror contribuții importante au fost trecute cu vederea.
Am invitat patru autoare să vorbim despre lipsa femeilor din manualele de literatură română și despre efectele acestei absențe.
Despre forța unui protest istoric, cu Pamela Hogan, producătoare și regizoare americană care a documentat în Ziua în care Islanda a stat pe loc un moment decisiv pentru drepturile femeilor din Europa.
