Am vorbit cu dirijorul principal al Filarmonicii George Enescu și fondatorul ansamblului Musica Ricercata despre cum îi aducem pe copii mai aproape de muzică, dar și descoperirea unui manuscris inedit.
Am discutat cu designerul urban Mikael Colville-Andersen despre cum putem scoate Bucureștiul de sub roțile a milioane de mașini pentru a-l reda oamenilor.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Voi la ce cărți reveniți? Am invitat mai mulți scriitori/ & scriitoare să vorbească despre ce înseamnă pentru ei/ele actul (re)citirii.
„Românii nu citesc”, știți refrenul. Și totuși, în București și-n țară, grupuri de necunoscuți se adună lună de lună ca să vorbească despre ultima carte citită. Cum se manifestă fenomenul cluburilor de carte (book clubs) la noi și ce ne poate învăța despre imaginație, empatie și comuniune? Am fost la patru astfel de întâlniri ca să aflăm.
Țăran român, ortodox și gay. Cristi Marcu, cantor la biserică timp de 20 de ani, le-a bifat pe toate trei, până când a înțeles că trebuie să renunțe la una.
„Ultimul tango la Paris”, celebrul film al lui Bernardo Bertolucci, cu Maria Schneider și Marlon Brando în rolurile principale, provoacă discuții raporturi de putere și abuz în artă.
O proză scurtă despre o despărțire mocnită dintr-un oraș de provincie, de la unul dintre cei mai buni scriitori tineri din România.
Citește câteva fragmente despre un alt fel de izolare din trecutul nostru recent, la care merită să reflectăm într-o perioadă cuprinsă de incertitudine.
În doar 10 zile, breasla actorilor s-a mobilizat într-un mod fără precedent.
„Nu mai bea”, i-au spus la urgențe lui Grigore, dar degeaba. Consumul de alcool nu mai este demult o alegere pentru el, cum nu este pentru mulți români care se luptă cu dependența.
Autor-cult. Chirurg. Explorator neobosit al lumii și-al oamenilor ei.
Am rugat cititorii să ne spună istoria lor cu dependența. Fiecare poveste adaugă o nouă dimensiune discuției despre adicții, atât de necesară pentru a înțelege mai bine cum ne raportăm la noi, la consum, la cei din jur și la cei responsabili de politicile publice în sănătate.
226 de jurnaliști palestinieni au fost omorâți în ultimele 20 luni, în cadrul unei campanii de a reduce la tăcere vocile celor care documentează atrocitățile din Gaza. Am vorbit cu o jurnalistă din Palestina și cu reprezentanți ai Comitetului pentru Protecția Jurnaliștilor pentru a înțelege mai bine situația îngrozitoare prin care trec lucrătorii media palestinieni și cum afectează asta starea presei de peste tot.
Bianca Jitaru, aka Eligarf, este probabil singura artistă queer, out și mainstream din România. A muncit în Italia, face tâmplărie în Chitila și are piese cu milioane de views. A cântat (neo)manele live în cluburi unde așa ceva nu s-ar fi pomenit acum 15 ani. Citește povestea unei artiste ieșite din toate cutiile.
Actorul Teatrului Național București a fost sancționat pentru că a improvizat pe scenă.
Cartea, pe baza căreia Sean Penn a regizat un film, spune povestea dureroasă a unui tânăr care a renunțat la o viață așezată și previzibilă, pentru o aventură liberă în sălbăticie.
Înghițită de criză, Spania a anunțat că vrea să introducă venitul de bază universal. Care e istoria acestei idei intens disputate?
Pe 14 februarie am fost să văd „Titanic” la cinema. Da, știu.
În ultima săptămână, am urmărit activitatea din grupuri de mame pentru a înțelege cum se infiltrează propaganda politică și ideile extremiste. Printre mesaje despre sănătatea copiilor, am găsit postări care-l glorificau pe Putin, promovau teorii ale conspirației și susțineau pe Călin Georgescu. Am discutat cu câteva femei și cu două specialiste în drepturile femeilor pentru a înțelege de ce a prins discursul politicianului în rândul mamelor.
Documentarul „Lesvia”, lansat în 2024, lungmetrajul de debut al regizoarei, nu se rezumă doar la istoria absolut fascinantă, pe alocuri îmbătătoare, a comunității lesbiene din Eresos, ci, la fel ca realizatoarea sa, există concomitent și în lumea „localnicilor”, a ruralului mic din Mediterana.
Cum se uită trei jurnaliști, un critic de film, un ONG feminist și o psihoterapeută la Insula iubirii.
Zeci de cupluri, peste a căror iubire legile românești scriu „interzis”, au dat statul român în judecată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Aceasta este povestea unuia dintre ele, spusă din interior.
Dacă arhivele nu spun (tot) adevărul, iar prezentul nu e atât de liber pe cât am crede, de unde ne mai luăm speranța? Am stat de vorbă cu una dintre cele mai titrate filosofe și scriitoare contemporane despre memoria incomodă a Europei de Est și despre motivul pentru care speranța nu e o formă de optimism, ci o datorie.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.
