★★★★★☆☆☆☆☆
Câteva repere de bază pentru arta lui Decebal Scriba, unul dintre cei mai intenși creatori din România anilor '70-'80. Îi puteți vedea 20 de lucrări la Galeria Anca Poterașu din București.
Timp de 120 de ani, Câmpina a crescut în jurul unui colos industrial prin venele căruia curgea petrol. Acum, când conductele s-au golit, iar orașul s-a moleșit, niște oameni vor să vadă ce și cum poate fi salvat.
Forensic Architecture au la activ un deceniu de investigații ample din întreaga lume, cu și în numele persoanelor sau comunităților afectate direct de conflicte, forțe ale poliției sau regimuri de graniță.
Am fost în satul Ein Hod, o colonie de artiști fondată de avangardistul român Marcel Iancu, unde zidurile spun o poveste întortocheată și adesea întunecată.
Vezi cum sunau discursurile eugeniste din Ungaria și România secolului XX și ce ne învață despre istoria noastră.
Azi, 15 iunie, se împlinesc 129 de ani de când a murit Mihai Eminescu, așa că am vrut să înțelegem mai bine ce-l mâna în luptă pe jurnalistul Eminescu.
După doi ani de conflict intern, orchestra deja scindată a Filarmonicii din Sibiu pierde nouă muzicieni. Aceștia se numără printre artiștii care au protestat vocal împotriva conducerii Filarmonicii, care din 2023 refuză să semneze contractul colectiv de muncă. Acest refuz, spun sindicaliștii, a dus la suprasolicitare și a impus un climat de muncă toxic. Concedierea celor nouă a fost decisă într-o ședință online a Consiliului Județean, fără consultarea artiștilor și fără a le permite acestora să participe sau să ia cuvântul, sub pretextul reorganizării și al economisirii banilor.
Ce (nu) uită și ce iartă Tatiana Țîbuleac? Despre ce e vorba în cartea la care lucrează acum și, mai ales, va mai scrie ficțiune? O conversație între două scriitoare, despre, printre multe altele, mame, iubire și limba moldovenească.
Am stat de vorbă cu Delia Grigore, profă de romani și activistă, despre segregare, discriminare și ce-i învățăm pe copii despre ură.
Putin probabil râde cu lacrimi de slavofilia lui Dostoievski, exact la fel cum râdea și servitorul Smerdiakov de filosofia lui Ivan Karamazov.
Eyal Sivan e un regizor de film documentar israelian stabilit în Paris și condamnat la relevanță. Se bucură mereu când e invitat la festivaluri internaționale, însă ar prefera să nu fi avut dreptate în filmele sale de acum 30-40 de ani.
Șase persoane mi-au povestit cum au ghostuit pe cineva, ce i-a făcut să ia decizia asta și cum i-a afectat pe termen lung toată această retragere. Am dezlegat problema împreună cu o psihologă și o doctorandă în filosofie, ca să vedem cum ne putem reapropia unii de alții.
Am vorbit cu unul dintre cei mai statornici exploratori ai propagandei despre cum mai putem vorbi cu „ceilalți”, despre ce pierdem în negura algoritmilor netransparenți și despre unde mai putem găsi speranță. (Spoiler: în Europa de Est.)
Cum s-a născut mitul antisemit, conform căruia evreii controlează lumea de la conducerea industriei americane de film?
Dacă există un nume care și-a lăsat amprenta pe aproape toate filmele esențiale ale Noului Val românesc, acela e Răzvan Rădulescu. Regizor și scenarist, Rădulescu a scris o parte din cinematografia care a schimbat felul în care se spun poveștile pe ecran. La 20 de ani de la lansarea filmului „Moartea domnului Lăzărescu”, la care a lucrat, am stat de vorbă cu Răzvan Rădulescu despre cinema și ecourile Noului Val, despre literatură, prietenie și clavecine.
Din 2020, podcastingul a devenit mainstream în România, dar are și o problemă reală de PR. Care sunt originile lui, în ce stadiu este acum industria și ce podcasturi poți asculta mai departe de crypto bros, energii feminine și interviuri video?
O povestire care îmbină chimia și autobiografia, scrisă de unul dintre cei mai puternici autori ai secolului trecut.
Antropologul Vintilă Mihăilescu analizează sistemele de sănătate din România și Franța, pe care le-a cunoscut îndreaproape în calitate de „bolnav” și „pacient”.
Un arhitect și un antropolog au bătut la pas orașul și au creat împreună Harta Bibliotecilor de Cartier din București. În multe dintre aceste spații, subfinanțate și absente de pe agenda publică, cei doi au descoperit nuclee vii ale comunităților de locuitori - o rezistență într-o capitală ale cărei spații publice sunt excesiv comercializate.
Un crescător de mamifere mari și proprietarul unei grădini zoologice de lângă Suceava oferă spre vânzare animale vii periculoase prin mijloace ilegale, dar care acoperă acest lucru oferind și vânzări „la liber” sau donații. El este însă doar o mică parte a traficului ilicit de animale, aflat în creștere în România și în Europa de Est, care aprovizionează proprietari privați cu animale periculoase. O investigație de câteva luni arată că rețele de vânzători din Europa operează la scară transnațională și că UE nu are legi armonizate privind comerțul cu animale mari.
Am stat de vorbit cu 20 de oameni care s-au reapucat de școală după 30 de ani.
La finalul primului nostru an cu pandemia, ne-am întrebat cum ne transformă criza sanitară relațiile intime. Când bucăți bune din viețile noastre se mută online, pe ecrane și în aplicații, ce forme noi prind tandrețea și sexul?
Ți-am pregătit o listă cu 14 reporteri, de ieri și de azi, de la Brunea-Fox la Viorel Ilișoi.
Am stat de vorbă cu o artistă a preciziei sisifice despre educație artistică, (auto)biografie, comunicare unu-la-unu și influența culturii & geografiei asupra practicii ei.
Restauratorii care țin în viață obiectele valoroase din muzeele României lucrează în condiții proaste, care ridică riscuri pentru sănătatea lor. Amestecuri de substanțe chimice folosite în laboratoare nerenovate, cu dotări insuficiente, înseamnă boli pe care legislația deficitară nu le recunoaște ca boli profesionale.
Lucrătorii culturali din România semnalează o ruptură tot mai adâncă între discursul despre valoarea culturii și realitatea din instituții. Salariile mici, expunerea la riscuri profesionale și lipsa perspectivelor alimentează un sentiment de abandon sistemic. Am vorbit cu restauratori, muzeografi, cercetători, actori și regizori, despre munca lor și noile măsuri ale guvernului, motivate de austeritate,
Timp de nouă ani, CNDB a trăit cu speranța că va avea în sfârșit un loc doar al său. Au existat bani, proiecte, avize, dar nu și destulă voință politică.
