O cercetare despre adopții intrafamiliale ridică întrebări despre familia tradițională, un concept care domină discursul public din ultimii ani, în cadrul unui stat care se dorește cât mai încărcat de responsabilitatea de a-și îngriji cetățenii.
Am fost în Moldova ca să aflăm poveștile a trei femei care au crescut în anii ‘90-2000, cu mamele plecate la muncă peste granițe. Au preluat ele responsabilitățile de adult. Ce urme au lăsat anii de absență și cum se rescrie astăzi relația mamă-copil, atât între ele și mamele lor, cât și între ele și propriii copii?
Pe unele străzi din centru, primăria a eliberat trotuarele cu ajutorul stâlpișorilor și a trasat lângă borduri locuri de parcare cu plată. Mai multe piațete în care până recent mașinile parcau de-a valma au redevenit scuaruri cu bănci și ceva verdeață. Cum ar trebui să continue transformările acestea?
Weekendul acesta se deschide la Cluj-Napoca Fundația Plan B, „un spațiu muzeal” și „o mică instituție. Relaxată, dar cu un program bine definit”. Noua instituție dă o nouă viață Casei Bogdánffy, a cărei restaurare și reamenajare a durat aproape un deceniu.
De ce își doresc tot mai mulți oameni să devină creatori de conținut? Cât de roz este bula influencerilor și cât de multe mai oferă, în 2026? Și, poate printre cele mai importante curiozități, am vrut să aflu dacă mai există vreo șansă să ne fie recunoscută munca fără să apelăm la social media.
Unele amintiri sunt atât de comune, încât nici nu mai știm când au devenit ale noastre. Mihaela Borza le reconstruiește în miniatură, pe suprafața unei unghii.
Un grup de artiști propun o nouă formă de grădinărit și întâlnire în spațiul ambiguu dintre Academia România, Palatul Parlamentului și Catedrala Mântuirii Neamului. Pe urmele fostului cartier Uranus, ne invită la o salată și la o reevaluare a relațiilor pe care le avem cu spațiul orașului.
La 30 de ani poți suporta o zi toridă: transpiri și mergi mai departe. La 70, însă, dacă ai probleme cardiace, locuiești singur, nu-ți permiți aer condiționat și stai la ultimul etaj, aceeași zi îți poate amenința sănătatea și chiar viața. Pe măsură ce România îmbătrânește, iar verile devin tot mai fierbinți, diferențele dintre cei ce se pot proteja și cei ce nu pot devin tot mai importante. Cum ne pregătim pentru ele?
Până la 22 de ani, Mires Peniușkevîci a pus deja în scenă peste 15 spectacole în orașe ucrainene în care teatrele mai funcționează. Niciunul nu e despre escapism sau simplu divertisment; spectacolele lui vorbesc despre crime împotriva umanității – război, nazism, Holocaust și represiune brutală. Nu toată lumea e încântată de asta.
Anul acesta, Street Delivery Brașov a rămas fără strada pe care o pietonaliza de cinci ediții încoace. Într-un oraș în care autoritățile dispun atât tăierea copacilor, cât și pe cea a fondurilor pentru cultura independentă, o comunitate încă încearcă să-și recapete orașul.
Spectacol despre declinul satelor și despre cei care au rămas acolo până la final, „Ceilalți" funcționează ca un aparat de fotografiat performativ, prin mărirea unor detalii și panoramarea ansamblului, de la povești personale la paradigma politică a momentului.
★★★★★☆☆☆☆☆
Sud-coreeanul Na Hong-jin revine după zece ani cu „Hope”, un proiect de o monstruoasă ambiție. Filmul morph-ează în delir de la o secvență la alta – începe ca o comedie cu copoi tembeli și crește până la invazia extraterestră a planetei –, impunându-se fără discuție ca trăsnaia cinematografică a anului.
„Condiția umană", printre ultimele cărți politice scrise de o generație excepțională.
Citește prefața unui volum care îți explică cum s-a schimbat concepția noastră despre rasă.
Azi începe la Cinema Muzeul Țăranului Român Bucharest Feminist Film Festival. Tema care străbate selecția de anul ăsta are de-a face cu comunitatea, cu multiplele ei forme, de la prietenia intimă, la societate.
★★★★★☆☆☆☆☆
Noul lungmetraj regizat de Tudor Giurgiu, „3 zile în septembrie", orchestrează un mic tărăboi prin Eforie Sud, acolo unde o mireasă amenință că-și ia lumea în cap. Departe de a ne purta cine știe unde, alergătura filmului se epuizează repede într-un vid de idei.
Din pasiune pentru muzică și din dorința de a nu lăsa să se piardă momente unice din memoria sonoră a Timișoarei, Csaba Kalman înregistrează cu consecvență, din anii '90 și până azi, toate concertele locale la care are acces. Cu venituri și echipamente modeste, a construit o arhivă audio care, spune el, oferă „o radiografie concretă a ce s-a întâmplat în oraș în ultimii 30 de ani.”
Recomandat de Ioana Pelehatăi
Un pictor îmblânzește iedera neagră
Recomandat de Andra Matzal
Până la 22 de ani, Mires Peniușkevîci a pus deja în scenă peste 15 spectacole în orașe ucrainene în care teatrele mai funcționează. Niciunul nu e despre escapism sau simplu divertisment; spectacolele lui vorbesc despre crime împotriva umanității – război, nazism, Holocaust și represiune brutală. Nu toată lumea e încântată de asta.
Am fost în Moldova ca să aflăm poveștile a trei femei care au crescut în anii ‘90-2000, cu mamele plecate la muncă peste granițe. Au preluat ele responsabilitățile de adult. Ce urme au lăsat anii de absență și cum se rescrie astăzi relația mamă-copil, atât între ele și mamele lor, cât și între ele și propriii copii?
Cercetătorii avertizează de ani întregi că nivelul apelor subterane din nord-estul României este în scădere. Autoritățile reacționează cu întârziere, iar discrepanța dintre rural și urban îi împinge pe localnici într-o luptă pentru accesul la cea mai de bază resursă a vieții.
Un interviu cu antropologul Liviu Chelcea despre apa de la robinet și cea îmbuteliată, water grabbing și conflictele legate de apă.
Un interviu cu Bogdan Iancu, cercetător în antropologie, despre secetă, sisteme de irigații din trecut și prezent și competiția pentru apă.
Håkan Tropp, expert în politici legate de apă, vorbește despre rolul diplomatic al apei, în vreme de pace sau de război, de ce nu o valorificăm ca resursă și cum putem media riscurile legate de dispariția ei.
O fostă uzină de apă din Timișoara își deschide porțile pentru vizitatori și ne invită să ne gândim la relația noastră cu apa, patrimoniul industrial și modul în care vorbim despre toate acestea.
După invazia totală a Rusiei în Ucrainei, habitatul natural al Deltei Dunării a fost amenințat atât de război, cât și de creșterea traficului naval, redirecționat către această zonă. Acest reportaj analizează impactul, dar se uită și la soluțiile la care lucrează atât ucraineni, cât și români, pentru a proteja Delta.
Natural este o călătorie audio prin rezervații din România, în care vrem să aflăm de ce relația dintre oameni și natură a ajuns așa de fragilă.
Spectacol despre declinul satelor și despre cei care au rămas acolo până la final, „Ceilalți" funcționează ca un aparat de fotografiat performativ, prin mărirea unor detalii și panoramarea ansamblului, de la povești personale la paradigma politică a momentului.
Recomandat de 
